|
05. Care este ziua a şaptea?
Sufletele doritoare de mântuire prin trăirea şi cunoaşterea adevărului dumnezeiesc, întreabă: Care este ziua a şaptea pe care bunul Dumnezeu a binecuvântat-o ca zi de sărbătoare şi repaus săptămânal?
Răspunsul la această importantă întrebare îl găsim scris limpede, precis şi clar în Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu, care spune că ziua a şaptea a săptămânii aleasă, binecuvântată şi sfinţită de Dumnezeu ca zi de sărbătoare şi odihnă săptămânală pentru întreaga omenire este sâmbăta. Intr-adevăr, în textul original ebraic (limba în care Dumnezeu a scris cu degetul Său Legea morală a celor zece porunci), ziua a şaptea a săptămânii este numită „Sabat” care înseamnă „odihnă”. Aceste trei cuvinte: Sabat, sâmbătă şi odihnă, au una şi aceeaşi semnificaţie atunci când este vorba despre ziua a şaptea a săptămânii, ca zi de sărbătoare. Aşa se face că unii traducători ai Bibliei au tradus textul original al poruncii a patra din Decalog cu: Sabat, ziua de odihnă, sâmbătă. In Biblia română, traducerea de Iaşi (1874), precum şi în traducerea de Dr. Nitzulescu (ediţia din 1911), textul poruncii a patra sună aşa: „Adu-ţi aminte de ziua sSabatului, ca să o sfinţeşti pe ea! Şase zile vei lucra, şi-ţi vei face toate lucrurile tale. Dar ziua a şaptea e Sabatul Domnului Dumnezeului tău.” (II Moise 20:8–11). In Biblia română, traducerea Sinodală (1914), textul poruncii a patra a fost tradus aşa: „Adu-ţi aminte de ziua Sâmbetei ca să o sfinţeşti pe ea. Şase zile lucrează şi fă toate lucrurile tale. Iar ziua a şaptea este Sâmbăta Domnului Dumnezeului tău.” (Eşirea 20:8–11). In traducerea Bibliei de către preoţii profesori Vasile Radu şi Gala Galaction, ediţia română (1938), traducere după textele originale ebraice şi greceşti, ziua a şaptea din porunca a patra a fost tradusă de asemenea cu sâmbătă. în această Biblie, toate textele, atât din Vechiul cât şi din Noul Testament care vorbesc despre ziua a şaptea, au fost traduse cu sâmbătă. Acesta este adevărul dumnezeiesc de care nimeni nu are vreun motiv să se îndoiască. Ziua a şaptea a săptămânii, binecuvântată şi sfinţită de Dumnezeu ca zi de sărbătoare şi repaus săptămânal, aşa cum Dumnezeu a ordonat în porunca Sa cea sfântă, este sâmbăta. A gândi, a crede şi a spune altfel, înseamnă a denatura adevărul dumnezeiesc. Adevărul lui Dumnezeu trebuie primit, crezut şi pus în practică aşa cum este el, dacă dorim să fim cu adevărat copii ascultători ai lui Dumnezeu şi să fim plăcuţi Lui. Nu ştim de ce Dumnezeu n-a pus nume la celelalte şase zile de lucru ale săptămânii! în Sfânta Scriptură sunt amintite doar cu: „ziua întâi, a doua, a treia, a patra, a cincea”, iar „ziua a şasea a săptămânii” se mai numeşte şi „ziua de pregătire” (în vederea serbării zilei de odihnă). Sărbătoarea săptămânală, ziua a şaptea, se numeşte sâmbăta, sau ziua Sabatului!” (Genesa 1:5, 8, 13, 19, 23, 31; Exodul 16:23; Luca 23:54–56). Zilele calendarului săptămânal ar trebui aranjate în această ordine biblică:
Denumirea zilelor săptămânii (în afară de ziua a şaptea — sâmbăta), s-a făcut de către neamurile păgâne. Denumirea lor corespunde cu numele planetelor şi zeilor la care s-au închinat şi au slujit popoarele care n-au cunoscut pe viul şi adevăratul Dumnezeu (vezi explicaţia la pag. 47). De aceea, este bine să cercetăm perseverent adevărul lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi şi să-l trăim, devenind în felul acesta copii supuşi şi ascultători ai lui Dumnezeu. [continuare] (autor: necunoscut)
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||
Comentarii