|
07. Purtarea de grijă a lui Dumnezeu
încă înainte ca Legea să fie dată pe muntele Sinai, Dumnezeu a cerut poporului Său să ţină ziua a şaptea ca zi de repaus. La două luni şi jumătate după ieşirea din Egipt, poporul Israel a ajuns în pustia Sin (între Elim şi Sinai). Aici, Dumnezeu a pus poporul la încercare, trimiţându-le mană din cer ca hrană. Mana semăna cu bobul de coriandru; era albă şi avea un gust de turtă cu miere. (Exodul 16:31). Mana cădea din cer în fiecare dimineaţă şi trebuia strânsă înainte de a veni căldura soarelui, căci la soare se topea (v.21). Timp de patruzeci de ani, Dumnezeu a hrănit pe Israel în drumul călătoriei lui din Egipt spre Canaan. Dar, minune! Timp de cinci zile pe săptămână, Dumnezeu dădea mana necesară poporului numai pentru o singură zi. întrucât până a doua zi se altera şi făcea viermi, mana aceasta trebuia consumată în aceeaşi zi. însă în ziua a şasea a săptămânii, Dumnezeu le trimitea din cer o cantitate dublă de mană, ca să le ajungă pentru două zile, adică şi pentru sâmbătă; iar în ziua a şaptea nu cădea mană. Iar mana care cădea vinerea nu se strica până a doua zi! Dumnezeu a repetat minunea cu mana în pustie timp de patruzeci de ani, zi de zi, săptămână de săptămână. Ce bun e Dumnezeu! El, care a ordonat serbarea zilei Sale sfinte, Se îngrijeşte să dea şi hrana necesară copiilor Săi care ascultă de Legea şi poruncile Sale. (Exodul 16:1–35). [continuare] (autor: necunoscut) |
|||||||||
