|
16. Iubirea nu desfiinţează Legea!
Dumnezeu ne-a iubit, Isus ne-a iubit. Dar noi prin ce putem face dovada că-L iubim? Ne scuteşte iubirea de Dumnezeu oare de păzirea poruncilor Lui şi de păzirea Sabatului conform poruncii Lui? Nu, ci din contră: iubirea lui Dumnezeu ne constrânge să-L iubim, iar noi păzim poruncile Sale şi ziua a şaptea, sâmbăta, conform poruncii Lui: „Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui. Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele; pentru că oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii, este credinţa noastră.” (1 Ioan 5:1–4). „Şi dragostea stă în vieţuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi, după cum aţi auzit de la început.” (2 Ioan 6). Isus ne-a dat poruncile iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele nostru, adică unii faţă de alţii. (Matei 22:34–40; Luca 10:25–28; Ioan 18:34–35). Orice cunoştinţă, orice ştiinţă, orice faptă, dacă nu are la bază iubirea, nu foloseşte la nimic. (1 Corinteni 13:1–3). Credinţa şi nădejdea ne sunt necesare, dar iubirea le întrece pe toate; este mai mare ca toate; ea rămâne în veşnicie. (1 Corinteni 13:13). Iubirea noastră faţă de Dumnezeu şi de Isus trebuie să întreacă orice iubire faţă de oricine din lumea aceasta. (Matei 10:37). Dar cum poate să spună cineva că iubeşte pe Dumnezeu, când el calcă poruncile Lui şi ziua Lui cea sfântă, ziua Domnului, ziua a şaptea, sâmbăta?! Călcarea continuă a poruncilor Lui, chiar şi numai a Sabatului Lui, face dovada că iubirea unei asemenea persoane nu e sinceră, că nu a ajuns desăvârşită. Apostolul iubit al Domnului (Ioan) scrie: „Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.” (1 Ioan 3:18). Iubirea adevărată nu numai că nu desfiinţează Legea sau Sabatul poruncii a patra, ci dimpotrivă: împlineşte cu fapta. Un asemenea credincios face dovada iubirii prin fapte, atât înaintea lui dumnezeu, cât şi faţă de aproapele său. Apostolul Pavel spune: „Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii a împlinit Legea.” De fapt: ‘Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nici o mărturie mincinoasă, să nu pofteşti’ şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprinde în porunca aceasta: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.” (Romani 13:8–10). „Ţinta poruncii este dragostea care vine dintr-o inimă curată, dintr‑un cuget bun şi dintr-o credinţă neprefăcută.” (1 Timotei 1:5). Apostolul Pavel spune că nimic şi nimeni pe lume nu trebuie să fie în stare a ne despărţi de dragostea lui Dumnezeu şi a Domnului Isus Hristos. (Romani 3:35–39). Aşa au înţeles, au crezut şi au învăţat apostolii Domnului Hristos despre valabilitatea Legii morale a celor zece porunci sfinte, pe care ei le-au trăit cu credincioşie în viaţă. [continuare] (autor: necunoscut)
|
||||||||||
