|
19. Înlocuirea zilei Domnului cu ziua soarelui
Studiind Sfânta Scriptură (singura regulă infailibilă în ce priveşte dreptarul credinţei creştine), am putut vedea că adevărata zi de sărbătoare săptămânală instituită, aleasă, binecuvântată şi sfinţită de Dumnezeu de la Creaţiune, şi respectată ca zi de sărbătoare de sfinţii profeţi, de Domnul Hristos, de sfinţii Săi apostoli după înviere şi de primii credincioşi creştini din Biserica creştină apostolică de la început, a fost ziua Domnului, ziua a şaptea a săptămânii, sâmbăta.
Cum se face însă că aşa-numitele biserici creştine din zilele noastre nu ţin ca sărbătoare săptămânală ziua a şaptea, sâmbăta, ci ţin duminica? De când se serbează duminica drept zi de sărbătoare în Biserica creştină şi cine a instituit-o? Dovezile despre respectarea duminicii nu se pot găsi în Sfintele Scripturi, aşa cum vedem că se găsesc despre ziua a şaptea, sâmbăta, ca zi de sărbătoare. Şi nu se găsesc pentru că nu există! Cuvântul „duminică”, nu stă scris nicăieri în Sfânta Scriptură. Numele acesta a fost dat mai târziu zilei întâi a săptămânii, ţinută de biserica romană ca zi de sărbătoare în onoarea soarelui (dies solis). De aceea, dovezile despre duminică, ca zi de sărbătoare creştină (cum pretind unii că ar fi), trebuie căutate în alte scrieri, nu în Sfintele Scripturi. Din istoria bisericească aflăm că până pe la anii 300 d. Hr., credincioşii Bisericii creştine au avut de îndurat o mulţime de greutăţi şi suferinţe pentru credinţă din partea conducătorilor bisericii romane, care în acelaşi timp era şi Biserică de Stat în Imperiul roman. Imperatorul roman era totodată şi capul Bisericii („Pontifex maximus”). Imperatori, cum ar fi: Nero (54–68), Traian (98–117), Marcu Aureliu (161–180), Septimiu Sever (193–211), Deciu Traian (249–251), Galeriu (251–253), au dat decrete aspre contra creştinilor de pe vremea lor. Decretele lor erau însoţite de sancţiuni severe contra acelora care nu se supuneau şi contraveneau lor. Ele prevedeau: 1. Oprirea propovăduirii Evangheliei în popor. 2. Oprirea trecerii credincioşilor de la religia păgână romană, la religia Bisericii creştine. 3. Readucerea în Biserica romană a celor care au trecut la Biserica creştină. 4. Cei ce nu se supuneau, contravenind ordinului dat, erau aspru sancţionaţi prin: oprirea cu desăvârşire a exercitării cultului creştin, închiderea caselor lor de rugăciune, confiscarea averilor credincioşilor creştini, trimiterea lor în exil, aruncarea lor în închisoare şi în cele din urmă condamnarea lor la moarte prin chinurile cele mai înfricoşătoare. Mii de credincioşi creştini au suferit însă moartea de martir cu un curaj care a uimit chiar pe prigonitori, care văzând statornicia creştinilor, din prigonitori deveneau creştini. Credincioşii creştini sufereau cu bucurie moartea de martir. S-au găsit însă printre ei şi dintre aceia care, de frica chinurilor înfricoşătoare, renunţau la credinţa lor. Pe aceştia, obştea creştină îi considera renegaţi şi căzuţi de la credinţă, şi nu-i mai reprimea decât după ce dădeau dovadă de o sinceră pocăinţă. Măsurile de constrângere a credinţei nu numai că n-au distrus creştinismul, dar l-au întărit, l-au purificat şi au contribuit la răspândirea lui, căci în locul unuia care murea ca martir veneau alţii, cu zecile şi sutele. In cele din urmă, imperatorii văzând că prin constrângere nu se poate distruge creştinismul, au căutat o altă soluţie, aflată la polul opus. Astfel, prin metode blânde, prin compromis, au început să unească Biserica creştină cu Biserica romană (Biserica de Stat), vrând să facă astfel din cele două biserici una singură. La început, planul acesta a eşuat, pentru că creştinii doreau să rămână ca Biserică organizată aparte, liberă şi independentă, având drept Cap şi Conducător pe Isus, aşa cum ei primiseră de la Sfinţii apostoli ai Domnului. Mai târziu însă, planul acesta s-a realizat sub domnia imperatorului Constantin, care în anul 313 a dat un decret în favoarea creştinilor. (Extrase din Istoria Bisericii de Calist I. Botoşăneanu, Buc. 1913, pag. 25–27). [continuare] (autor: necunoscut)
|
|||||||||||||
Comentarii