Omul a avansat într-un mod spectaculos în multe domenii ale ştiinţei, şi totuşi, astăzi încă mai există multe minuni ale lui Dumnezeu pe care noi suntem departe de a le reproduce întocmai.

De exemplu, porumbelul călător poate găsi drumul înapoi spre casa sa folosind un compas natural. Omului însă i-au trebuit ani de eforturi pentru a dezvolta sisteme GPS ce pot face acelaşi lucru, iar acestea sunt, oricum, mai mari decât un porumbel.

Păsările zboară şi, deşi se pare că omul a descoperit secretul menţinerii în aer, un zbor identic cu cel al unei păsări, cu un ornitopter (un avion cu aripi în mişcare şi nu fixe), este încă imposibil. Şi dacă ştiinţa ar rezolva vreodată această problemă, mai există bondarul. Potrivit oamenilor de ştiinţă, bondarii n-ar trebui să poată să zboare deloc!

Sistemele musculare ale unor lipitori sunt atât de complexe, încât oamenii de ştiinţă pot explica mişcările lor doar folosind trigonometria. Potrivit spuselor lor, nici o vietate cu un creier atât de mic precum al lipitorilor nu poate face ceea ce fac ele în mod obişnuit!

Dar ce să mai spunem despre armele laser? În mod sigur, savanţii au fost cei care au concentrat, pentru prima dată, energie într-o rază capabilă de a fi folosită drept armă... Nu-i chiar aşa. Peştele-înger de pe Ama-zon are solzi 100% reflexivi, o proprietate ce încă îi derutează pe oamenii de ştiinţă. Ceea ce îi uimeşte şi mai mult este capacitatea peştelui de a şti cum să folosească aceşti solzi ca pe o armă, concentrând lumina soarelui cu o asemenea intensitate, încât îşi ameţeşte sau ucide prada.

Pasărea-croitor face exact ce sugerează numele - îşi ţese cuibul ca pe un coş. Adăugaţi la aceasta capacitatea castorilor de a construi baraje şi ajungem, astfel, la concluzia că ştiinţa ingineriei nu mai este chiar atât de originală.

Liliecii folosesc o formă de radar pentru a se orienta pe timp de noapte (nu pentru că sunt orbi, aşa cum greşit cred unii). Delfinii posedă sonare, care le permit şi să comunice şi să se orienteze. Radarele si sonarele inventate de om trebuie socotite ca sosind pe locul doi.

Când vorbim despre arta camuflajului, toţi se aşteaptă să nominalizăm cameleonul, însă o anumită specie de caracatiţă eclipsează până şi cameleonul în domeniul ascunzişului. Caracatiţa aceasta nu-şi schimbă doar culoarea, ci şi forma, transformându-se într-o anemonă de mare sau într-o sepie, sau în multe alte feluri de creaturi. Ea poate să şi sperie prădătorii, ţinându-i la distanţă. Animale care n-ar avea probleme în a ucide o caracatiţă ar ezita, probabil, înainte de a înhaţă o meduză.

Şi mai sunt încă nenumărate exemple. Calmari ce folosesc propulsia cu pulverizator, gândaci ce apelează la arme chimice, ţipari ce produc si controlează electricitate, păianjeni ce fac materiale mai rezistente ca oţelul, peşti ce folosesc propulsia turbionară - şi lista poate continua mult si bine.

Dacă cineva afirmă că lucruri precum laserul, sonarul sau compasul au apărut la întâmplare, din hazard, am râde si 1-am ridiculiza. Şi totuşi, evoluţioniştii pretind aceasta în fiecare zi!

(autor: necunoscut; preluat din Sămânţa Adevărului)