A lasa ceva insemneaza ca incepi altceva, sa incepi din nou. Regula aceasta implica si acceptarea mortii. Desavirsierea in aceasta viata preupune si acceptarea ta sa treci prin moarte si sa te lasi astfel preschimbat prin ea.

Moartea nu este sfirsitul, ci solul unei existente de dincolo. Cit timp noi nu recunoastem aceasta, ne luptam de fapt impotriva mersului vietii, refuzind sa ne supunem legilor cosmice.

Maturitatea, de care avem nevoie pentru viata insemneaza implicit parasierea a tot ce avem si suntem… In crestinism moartea a fost prea accentuata uneori cu toate ca Hristos ne-a dat solia invierii si a unui noi inceput dincolo de ea.

A muri insemneaza sa iti deschizi mina si sa lasi totul ce te-ar putea impiedica in a ajunge la viata. Aceasta implica sa renunti la de imaginatiile tale preferate, convingerile tale de pina atunci, ideile tale filozofice despre lume si sa fii gata sa le parasesti pe toate.

'Eul' este implicat intr-o lupta fara sfirsit impotriva ideii ca suntem doar niste trecatori in viata aceasta. Tocmai pentru faptul ca suntem constienti de lipsa oricarei sanse sa cistigam aceasta lupta, adica faptul sa suntem doar in trecere pe aici, ne temem de viitor.

Ne cramponam de altii, de lucrul nostru, in bogatii adunate si in 'goana noastra dupa vint' vrem sa lasam posteritatii ceva pentru timpul in care nu mai suntem. 

Insa toate aceste straduinti ale noastre se vor dovedi pina la unrma urmii ca ineficiente si zadarnice. 

Singurul lucru de care putem fi intr-adevar siguri in viata este moartea noastra.

(de la nenea Zoli)