Odată o maimuţă din evul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A explodat: „Surate, sunt foarte ofensată
Că-n jungla hominidă superevoluată
A apărut o teză, vădit maliţioasă,
Că Homo ar descinde din stirpea noastră aleasă...
Eu protestez sălbatic, rănită în mândrie,
Că se propagă-n lume asemenea prostie.
Dacă-ntâlniţi un singur nepot pitecantrop,
Atunci, pentru banane să vă urcaţi în plop…
Nu sufăr comparaţii cu tristul regn uman,
Sunt mulţumită, nene, că-s pur orangutan.
Eu, chiar să mă oblige în vreun laborator,
N-aş deveni port-bâtă şi nici informator;
Şi cum progenitorii maimuţă m-au făcut,
Sper să n-ajung ca omul, un josnic involut!
Păi, s-a văzut vreodată la noi atâta ură?
Oare la noi se minte, se-njunghie, se fură?
Nu veţi vedea prin lume, cât timp purta-vom coadă,
Gorile divorţate şi prunci lăsaţi pe stradă.
Cine-a văzut în hoardă vreun iraţional
Tâmpindu-se cu droguri, sau homosexual?
Nu inspirăm Marlboro, nu traficăm muniţii,
Nu prea avem ştiinţă, n-avem nici superstiţii,
Nici cârciumi, nici spitale, nici case de nebuni,
Şi nu plătim pe alţii să facă rugăciuni.
Aţi întâlnit prin codri vreun cimpanzeu beţiv,
Gibon care să-njure sau pavian parşiv?
Cât am umblat eu creanga, scuzaţi, n-am observat
în obştea simiască, cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâţi în taină de aşa-zise mame.
Lipsesc şi teroriştii, n-avem corupţi, nici duri,
Nici ţari, nici prim-miniştri pe care să-i înjuri.
La mondiale suntem cu mult în urmă noi,
încât n-am fost în stare de nici un prim război.
Noi n-am avut ev mediu, ci numai mediu pur,
Lipsit de inchiziţii, de orizont obscur.
Noi n-avem sfinţi în temniţi, nici versuri puse-n lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri.
E drept, n-avem miliţii în junglă, dar nici mafii,
N-avem un staff al morţii, n-avem nici măcar stáfii!
(E trist s-ajungi vreodată privit la Zoo Park
Dar maxima ruşine-i să pui pe alţii-n ţarc).
Eu vă invit pe toate acum la raţiune:
Nu promovaţi această credinţă de minune;
Să nu apară-n junglă manipulări în masă,
Cu dogme şi partide în lupta lor de clasă.
Mă tem că ne pândeşte o nouă cruciadă,
O convertire a hoardei în monştri fără coadă.
De-o să vedeţi vreodată c-am coborât din pom,
Maimuţărind făptura care îşi zice om,
Opriţi-mă la vreme, să nu evoluez,
Şi, ajungând ca lumea, să nu ştiu ce să crez...
E-adevărat că omul a coborât, ca soi,
Dar, bre, fiţi rezonabili, n-a coborât din noi,”

Varianta de mai sus este una mai noua. La cererea autorului am postat-o si pe aceasta. Mai jos am lasat varianta veche :)

Odată, o maimuţă din Evul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A EXPLODAT: "Oroare!" sunt foarte ofensat
Că-n jungla de giubenuri şi de beton armat
A apărut o teză vădit maliţioasă
Cum că omul ar descinde din buna noastră rasă ...
Eu protestez sălbatic, umflat de entropie
C-am auzit în lume, aşa "darwinărie" ...
Nu sufăr comparaţii, sper să nu ajung uman;
Sunt mulţumit că, totuşi, sunt pur urangutan ...
Şi cum Programatorul, maimuţă m-a făcut,
Sper să nu ajung ca Omul, un josnic involut.
Deh! S-a auzit vreodată la noi atâta ură?
Oare la noi se minte, se-njunghie, se Fură?
Aţi pomenit vreodată Divorţuri printre noi,
Copii lăsaţi pe drumuri sau imnuri de război?
Nu veţi vedea cât timp purta-vom coadă,
Gorile divorţate sau prunci lăsaţi în stradă!
Cine-a văzut la noi în hoardă, bolnavi mintali,
Drogaţi, lacomi de cărnuri şi homosexuali?
Excroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?
în neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie!...
Aţi întâlnit pe-o creangă vreun cimpanzeu beţiv?
Gibon care să-njure sau pavian parşiv?
N-avem orfelinate, nici penitenciare
Şi n-am trecut la porno, căci nu citim ziare;
Noi nu ascundem droguri, nu traficăm muniţii,
N-avem aşa ŞTIINŢĂ ..., n-avem nici superstiţii,
Nici cârciumi, nici spitale, nici case de nebuni
Şi nu plătim pe nimeni ca să ne facă rugăciuni ...
Nu veţi vedea vreodată cât soarele şi luna,
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna!
Câţi cerşetori în hoardă şi câţi pomanagii,
Bordeluri şi boutique-uri ticsite cu prostii !...
Câţi prizonieri pe viaţă ai sticlei şi ţigării,
în neam la noi văzut-aţi vânduţi necumpătării?
Şi iată, încă una din lumea lor de jos:
La noi nu se întâmplă război religios!
Nici ordini mondiale, nici naţionalism
Şi nici vreo îndoială ce duce-n ateism ...
Căci nouă, bazaconii, nu ne-au ieşit din gură ...
Eu vă invit pe toate acum, la raţiune,
în veci să nu admiteţi asemenea minune !...
Căci noi nu punem cărnuri, nici alcool pe masă,
N-avem partide, dogme, nici lupte mari de clasă...
La mondiale suntem cu mult în urmă, noi
încă n-am pus în scenă nici chiar un prim război ...
Lipsesc şi teroriştii, n-avem eroi, nici duri,
Nici regi, nici prim-miniştri pe care să-i înjuri !
Cât am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat
în obştea simiască, cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâţi în taină de aşa-zise "mame"!
E drept, n-avem miliţii în junglă, dar nici mafii,
N-avem un staff al morţii, n-avem nici măcar stafii !
Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni "port-bâtă" şi nici informator.
E trist s-ajungi vreodată privit la zoo-parc,
Dar maxima ruşine-i să-i pui pe alţii-n ţarc !
Noi n-am avut ev mediu, ci numai mediu pur,
Lipsit de inchiziţii, de orizont obscur,
Noi n-avem sfinţi pe ruguri, nici libertăţi în lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri !
Pe noi nu ne pândeşte o nouă cruciadă
Spre convertirea hoardei în monştri fără coadă;
Tot ce-am văzut la oameni, mai crud şi mai pervers
E conştiinţa-n lanţuri şi dogma pusă-n vers,
Religia iubirii născândă din Scriptură
Prin secole-au-redus-o la datini şi CULT-ură
încât creştinătatea, păgână sau atee
Se joacă tot de-a morţii cu sfinţi şi dumne-zmeie ...
N-o să-ntâlniţi în hoardă vreun cimpanzeu corupt
Avem mişcări rapide, dar nu pe "dedesupt" ...
Şi dacă facem salturi, nu trecem peste legi
Ca bi-ologii lumii, metempsi-hoţi strategi !
De veţi vedea vreodată c-am coborât din pom
Maimuţărind făptura care-şi zice "om",
Umblând cu baliverne, cu vreo găinărie,
Scoţând ciudate izme - aşa, din pălărie,
Să mă opriţi la vreme să nu evoluez
Şi ajungând ca omul să nu ştiu ce să crez ...
Iar de-ntâlniţi prin junglă niscai pitecantropi
Puteţi căta banane, mere, nuci până şi-n plopi!
E-adevărat că omul a coborât ca soi,
DAR NU! FIŢI REZONABILI!
N-A COBORâT DIN NOI!

(autor: Florin Lăiu)