Acceptarea nu inseamna a te multumi cu ceva (mai putin), nici resemnare. Ea inseamna ca esti de acord cu viata ta, si nu doar ca o suporti asa cum este ea. Acceptarea inseamna ad literam „a primi oferta”. Ea nu inseamna ca ai capitulat sau ca ai acceptat o infringere. Nu inseamna sa stringi din dinti supartand o situatie. Ea inseamna sa te deschizi fata de realitatea vietii tale, o recunosti pe loc, exact cum este ea si incetezi numaidecit sa te pui de-a curmezisul impotriva cursului ei.

Modul cel mai practic de a face corecturi in viata este sa incepi sa accepti pe deplin o situatie deja creata. Sa presupunem ca mergi pe o platforma de ghiata. Pentru ca urmatorul tau pas sa fie sigur, trebuie sa simti sub talpa ta un teren sigur. Daca incerci sa mergi fara sa ai aceasta siguranta, este foarte probabil sa te pomenesti la pamant. Acceptarea este deci o apreciere reala, unde se afla piciorele si ce consistenta are terenul pe care mergi.. Siguranta, pe care o ai astfel in locul unde tocmai esti, te pregateste sa poti face mai sigur urmator pas. Cu cit mai bine te poti identifica cu realitatea situatiei tale - asa cum o ai in locul si timpul de fata - cu atit mai bine poti lucra sa-o schimbi.

Russ Harris spune intr-o carte de-a sa: „Cine alearge dupa fericire, fuge pe alaturi”. E.G. White formuleaza acesta asa: „Fericirea n-o poti gasi niciodata cautind-o.” Ea este rezervata doar acelora, care accepta viata asa cum Providenta le-a oferit-o: vindut ca sclav in Egipt, fie aruncat in inchisoare ca drept rasplata pentru zece ani de servire credincioasa sau dus de tinar prizonier in Babilon, sau in groapa cu lei, sau traind linga cineva, care este „imposibil”, inconjurat doar de dusmani, acceptind „vitregiile” -  „binecuvintari cu infatisari schimbate” cum le numeste pana inspirata - facind pe altii, nu pe ei fericiti.

Acestora si doar acestora le este rezervata fericirea aici pe pamint, fie in palatele imperiale, fie in groapa cu lei.. sau parasit de toti in singuratatea lor.. si dupa o viata rodnica si fericita aici, barca lor va ancora in sfirsit in portul fericirii ceresti.

(autor: necunoscut; primit de la nenea Zoli)