Ai fost şi eşti mulţumit pentru că ai încredere în Dumnezeu.

Acest lucru este bun, pentru că este mare lucru să nu mai ai îndoială şi nesiguranţă, ci încrederea în Dumnezeu stabilizată în minte şi în inimă. De aceea, lucrul acesta este cu adevărat ceva pentru care să fii bucuros, că ai încredere în Dumnezeu.

Dar există un lucru şi mai mare decât acesta pentru care trebuie să fii bucuros şi anume, că Dumnezeu are încredere în tine.

Cu adevărat, încrederea pe care o are Dumnezeu în noi reprezintă fundamentul încrederii pe care o avem noi în El.

Dacă ne gândim numai la valoarea acestui lucru, cu adevărat că este puţin lucru că noi avem încredere în El, în timp ce faptul că El are încredere în noi este ceva dincolo de orice comparaţie.

Gândiţi-vă numai la ce eram – oameni plini de păcat, despărţiţi de Dumnezeu şi vrăjmaşi în minţile noastre prin faptele rele. Şi totuşi, atunci când eram în această stare, Dumnezeu a investit în noi deliberat tot ceea ce avea – marele preţ al Fiului Său în care locuieşte toată plinătatea lui Dumnezeu. Aceasta este o dovadă imensă de încredere.

El a avut o asemenea încredere în noi încât a investit în noi – nişte străini şi duşmani – tot ce avea şi tot ceea ce este – chiar pe Sine însuşi, aşteptându-Se ca încrederea Sa în noi să distrugă despărţirea, să înfrângă duşmănia şi să câştige încrederea noastră în El.

Iar această destul de îndrăzneaţă încredere în noi ne-a câştigat de fapt din această înstrăinare şi duşmănie la încrederea în El. Acesta este singurul lucru care a putut sau care ar fi putut vreodată să ne câştige. Astfel, încrederea Sa în noi este temeiul încrederii noastre în El.

Şi astfel este stabilit şi ilustrat principiul divin potrivit căruia încrederea naşte încredere, da, că încrederea împinsă până la nesăbuinţă va naşte încredere în ceea ce pare nesăbuit; deoarece nici o persoană nu poate contempla în mod cinstit şi serios încrederea uimitoare pe care Dumnezeu a arătat-o în noi, fără să fie câştigat la încredere în Dumnezeu, încredere care înseamnă o desăvârşită abandonare în încredere – o încredere care îi menţine neclintiţi şi constanţi în fiecare vicisitudine pe care o poate cunoaşte această lume – foc, potop, suferinţă, persecuţie, chiar moartea.

Dar nici minunata încredere a Domnului nu încetează să se manifeste o dată ce ne-a câştigat încrederea, ci când ne-a câştigat încrederea, atunci ne încredinţează propria Sa onoare în lume. El nu a rămas aici în persoană pentru a-Şi păzi onoarea şi caracterul. Nu, El a părăsit lumea şi Şi-a lăsat apostolii aici în locul Său, încredinţându-ne tuturor onoarea şi caracterul Său. „Cum Tatăl Meu M-a trimis, tot aşa vă trimit şi Eu pe voi.” Ioan 20:21.

Eşti credincios încrederii sau trădezi nemărginita Sa încredere?

Da, faptul că noi avem încredere în Dumnezeu este un lucru mare; dar, oh, dincolo de a putea fi comparat, este faptul că Dumnezeu are încredere în noi – şi ce încredere! Fie ca această desăvârşită încredere a lui Dumnezeu în noi să ne păzească de la a fi laşi faţă de încredinţare şi de la a trăda vreodată acea încredere.

(autor: Alonzo T. Jones)