Sunt companionul tău constant, ajutorul tău cel mai de preţ sau povara ta cea mai grea. Te împing înainte şi te trag în jos. Sunt la comanda ta. Jumătate dintre lucrurile pe care le faci îmi pot fi încredinţate mie, şi le voi face rapid şi corect. Sunt uşor de manevrat, însă trebuie să fii ferm cu mine. Arată-mi exact ceea ce doreşti să se facă, şi după câteva lecţii, voi face acele lucruri automat. Pe cei măreţi, îi fac măreţi. Pe cei care eşuează îi fac rataţi. Nu sunt o maşină, deşi lucrez cu precizia uneia, plus inteligenţa unei persoane. Mă poţi exploata înspre profit sau înspre ruină - nu contează, ia-mă, antrenează-mă, fii ferm cu mine şi îţi voi aşeza lumea la picioare. Însă fii indulgent cu mine şi te voi distruge. Cine sunt? Ghici!

Şi-am ghicit: obiceiul!

Si asa m-am trezit sa-mi fac inventar la obiceuiri… brrr… cam multe… Sa le cantaresc? Sa le masor? Sa le scriu un card de despartire si sa le las… Hmmm… Usor de zis… Eu le las dar ele… vor? Parca le vad organizind manifestatii spontane care imi vor perturba circulatia ideilor si pot genera blocaje de comportament…

Am incercat sa fac un pact: va impart in obiceiuri bune si rele… opppaaaa… am obiceuiri rele? Nu! Mai bine va impart in obiceiuri vechi si noi, dar nici asa nu imi suna bine… Sa le pun in vanzare… of materialismul asta… pai cine sa vrea un obicei purtat? Toata lumea vrea obiceiuri noi sa le poata afisa in targ… Ma apuc sa va fac niste cutii sa va pun in ele: obiceiuri de luni, obiceiuri de marti… obiceiuri de duminica, obiceiuri de nunta, obiceiuri de masa… etc. 

Henry Van Dyke a spus: “Atâta vreme cât obiceiurile şi rutina îşi stabilesc şablonul vieţii, noile dimensiuni ale sufletului nu vor ieşi la suprafaţă.”

Obiceiurile sunt ca maşinile; fabrică în mod constant acelaşi produs. Nu pot face nimic altceva pentru ca au s-au dezvoltat tocmai prin obţinerea aceluiasi rezultat specific. Schimbarea necesită noi comportamente, gânduri, circumstanţe şi o disponibilitate de a lupta cu vechile moduri de gândire. Iar toate acestea cer o relaţie puternică cu Dumnezeu.

Sloganuri in genul “Dar toată lumea o face, nu te lasa mai prejos!” sau “OK, nu este mare lucru, inteleg!” ti se vand ieftin la orice colt de strada, doar pentru a lipi de inima ta inca un obicei…

Pe planul deprinderilor, trebuie sa declaram război obiceiurilor distructive. În multe randuri Dumnezeu a spus poporului Său să-şi distrugă vrăjmaşii, căci altfel vor fi distruşi de aceştia. Cand o deprindere noua devine obicei? Atunci cind o indeplinesc doar pentru ca a mai fost si e mai comoda. De ce sa o schimb?! Chiar daca nu-mi place, fiecare le are pe ale lui…

Cand o inchinare devine obicei? Atunci cand o manifest doar pentru a-mi linsti constiinta ca am bifat si asta, cand o fac doar pentru ca trebuie sa dau bine in fata altora… O inchinare proaspata consuma, dar te tine activ…

...si asa imi dau seama ca singurul obicei mereu proaspat este acela de a schimba ceva in fiecare zi…spre bine… 

(autor: Emi Pavel)