Un liber cugetator, plimbandu-se prin padure,
Admira tabloul splendid: copaci, zmeura si mure,
Izvor limpede si ierburi, flori alese, sclipitoare…
“Cate lucruri, spuse omul, au iesit la intamplare!”

Verdele, e la-ntamplare si albastrul, tot la fel…
Soarele te incalzeste involuntar… Stie el?
Chiar si eu am aparut, pe pamant, la intamplare…
Da, sunt tanar, ma simt bine, si de altul… nu ma doare!…

Dar de-odata, din padure, un urs urias apare
Sa sustina teoria omului… la intamplare…
Si vazand ca are-n fata un om tanar si frumos
A-nceput sa-l fugareasca pe bietul necredincios.

Alergand, sarind sa scape peste buturugi batrane,
Omul fara Dumnezeu s-a gandit la rugaciune…
Nu s-a rugat pentru sine, sa creada in Cel Divin,
Ci ca ursul sa devina, din fiara, un bun crestin!…

Si cand ochii a deschis a vazut mare minune:
Cu labele-mpreunate, ursul sta la rugaciune,
Laudand pe  Cel din ceruri, ca si de un urs Ii pasa,
Multumind lui Dumnezeu pentru viitoarea masa:

“Doamne, Tata, slava Tie pentru-asa minune mare,
Ca ai scos in fata mea pe-acest om… la intamplare…
Binecuvinteaza-l Doamne, fa-l sa fie delicios!
Te-am rugat si-Ti multumesc prin Domnul Isus Hristos!”

…………………………………………………..

Cand privesti in jur la toate, tu ce zici si cum gandesti?
Te nasti doar la intamplare? La intamplare traiesti?
Dumnezeu iti iarta vina… Dar invate-te sa spui
Ca El este Creatorul… Tot ce vezi e mana Lui!

sursa: http://intercer.net/blog/2009/01/12/la-intamplare-parabola/

(autor: Jercan D Alex)