Un studiu aflat aici afirmă că omul are o memorie mult mai mare decât s-a crezut până-n prezent.

A-ţi aminti şi a uita, două binecuvântări ale memoriei!  Câteodată memoria ne joască feste: ne lasă păgubaşi când am avea mai mare nevoie de ea.  Plec adesea de acasă cu sentimentul că am uitat ceva esenţial pentru ceea ce urmează să fac în ziua respectivă.  Adesea se dovedeşte că am uitat ceva ce anterior am încredinţat memoriei spre aducere aminte, dar în clipa plecării nu mi-a venit în minte decât printr-un sentiment că ceva îmi lipseşte.

încerc, nu odată, să-mi amintesc de numele unor pesoane ce nu le-am văzut mai demult!  A, cu numele eu sunt extrem de uituc!  Uit numele la 5 minute după ce mi-a fost prezentată o nouă persoană.  Şi mi-e penibil să întreb din nou numele.  Recurg la „dragă” sau „omule” sau altceva pentru a-mi ascunde scăparea memoriei.  în schimb, nu uit feţele.  Dacă am văzut o faţă… n-o mai uit!

Există lucruri mult mai importante în viaţă decât numele şi feţele oamenilor.  De ele depinde câştigarea pâinii cea de toate zilele, ajungerea la o anume destinaţie (cum ar fi acasă) şi nu în ultimă instanţă, lucrurile legate de veşnicie, lucrurile care ne fac apţi pentru o viaţă fără păcat aici şi o veşnicie trăită cu Dumneazeu după sfârşitul vieţii acesteia.  Moise spunea iudeilor despre poruncile lui Dumnezeu: Deuteronomul 6:6-9  „Şi poruncile acestea pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta.  Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.  Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâni, şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi.  Să le scrii pe uşiorii casei tale şi pe porţile tale.”  Repetarea, atenţia, concentrarea asupra lucrurilor ce trebuiau ţinute minte erau de ajutor.

Astăzi suntem bombardaţi de prea multe informaţii.  Imaginile şi cuvintele trec prin minte şi reţinem atât de puţin din ele!  De aceea s-au creat agende, calendare şi tot felul de alte unelte pentru ajutarea memoriei.

Cât de multe lucruri se pot înmagazina în memorie?  Studiul arătat mai sus spune că mult mai mult decât şi-au închipuit cercetătorii până acum.  Cred că au dreptate!  Un  prieten povestea recent că a avut un accident de maşină.  Grav de tot, l-a lovit trenul.  Dar a scăpat cu viaţă.  Zicea el că-n clipa accidentului, cu o viteză şi claritate uluitoare i-a trecut prin minte întreaga viaţă.  Şi-a amintit lucruri ce nu şi le-ar fi amintit nici cu cel mai puternic efort de aducere aminte!  I-au venit în minte atât lucruri bune făcute, dar şi cele rele, de la păcate la simple omiteri.

Intr-o zi, când vom sta la Scaunul de Judecată, ne vom aminti de toate.  Cred că memoria omului este alături de memoria lui Dumnezeu (doar am fost făcuţi după chipul Lui, nu-i aşa?) unul dintre lucrurile uluitoare a întregii creaţii.

(autor: Ted Doru Pope)