Poza mea şi poza ta, pe acest panou al tăcerii... Uite, vezi? Acesta sunt eu… Iar acesta eşti tu.

Avem aripi, vezi? Aripile credinţei.

Pozele noastre au fost puse aici de curând, dar ele au fost făcute de Dumnezeu din veşnicii. Se văd din toate părţile. Fiindcă El e în toate părţile. Ochii lui sunt peste tot. Şi nici o culoare nu este în plus sau în minus…

Aparatul Lui de fotografiat poartă marca “Golgota”. Oricui trece pe acolo şi se odihneşte la umbra crucii Fiului Său, El îi face o poză cu aripi.

Fiindcă acum am devenit zburători. Zburăm pe deasupra mizeriei lumii, fără să ne pătăm. Şi albatroşii fac parte dintr-un peisaj cu mare, dar nu sunt nici peisajul, nici marea, aşa cum noi suntem în lume, dar nu mai suntem din lume, noi nu suntem ea…

Ce amintiri frumoase poartă aceste poze! Atunci când eram mântuiţi, vezi? Uite cum ne făceam albi ca zăpada prin sângele Mielului! Aici suntem la Tronul de har, aici ne luptăm cu potrivnicul… Asta e Sabia Duhului.

N-am să uit niciodată bucuria aceasta a strălucirii bliţului lui Dumnezeu! Nu mă voi sătura niciodată sa zbor…

Doamne, hai să ne mai uităm o dată la poze!

(autor: Ionatan Piroşca)