Oamenii sunt unici, deci si interactiunile cu ei sunt la fel de unice.

Am fost pe la Banca; daca primesti bani, nu este bine sa-i refuzi. Iata cum mi s-a aratat.

Ma duc la ghiseu, mi se cer anumite informatii… mi se cere si buletinul; nu ma opun. Pentru a fi siguri ma intreaba si numarul telefon. Ce sa-i faci? Trebuie destainuit si acesta…

Dupa cateva minute bune, fatuca de la ghiseu ma anunta ca trebuie sa reia procesarea datetor pentru ca “a fost o prblema de comunicatie se pare…”.

Ii zic: “Nici o problema. Se mai intampla.”  Nu reprezenta o problema nici ca in spate se formase coada si cate unul batea nervos din picior… la urma urmei poate omul e tobosar si bate ritmul unei piese la care se gandeste.

Continui: ”Greu cu programatorii astia, nu-i asa?”. Imi confirma ca am dreptate.

Dupa ce reuseste sa dea drumul la aplicatie, suna pe cineva: “imi spui te rog cum se face un transfer de genul asta?”… Ma gandesc: “Desteapta tipa. Nu-i rusine sa intrebi. Nici nu trebuie sa le stii pe toate, este suficient sa stii numarul celui/celei care le stie pe toate”…

Intre timp intra un fel de om in Banca si se posteaza la ghiseul alaturat. Nu trag intentionat cu urechea, dar nu avceam nici dopuri in urechi, nici casti pe urechi. Era blondut, slab, pirpiriu, pipernicit… Dupa culoarea pielii ai fi zis ca este de la muzeul figurilor de ceara, doar ca aia stau cuminti la locul lor.  Dupa ochi insa, ai fi zis ca este sudor… Trebuia sa primeasca si dumnealui ceva bani. Tremurand intinde si el buletinul si o fituica cu detaliile platii si asteapta…

Cea de la ghiseu il intreaba “Ce reprezinta suma?” dar se pare ca gandurile dumnealui erau indreptate spre rezolvarea unor probleme acute ale unor planete mult indepartate de sfera noastra… sau poate nu…

“Cu tine vorbesc ”. Bun, (si-)a revenit!

“Poftim?”

“Suma ce reprezinta?”

“Ce suma?”

“Suma pe care o primesti… Ce ai facut? Pentru ce esti platit?”

“A! Pariuri. Pariuri pe internet”.

…si eu credeam ca toata noaptea a sudat! sau ca ar fi programat!

Uite  asa au trecut pe calea vesniciei inca 27 de minute din viata…

La sfarsit de povestire: am reusit oare sa cream roboti care sa gandeasca precum oamenii sau oameni care actioneaza precum robotii?

PS. A trebuit sa intorc pentru a-mi ridica buletinul pe care uitase(m sa-l cer) sa mi-l dea din xerox.

(autor: AlexB)