Primele cuvinte ale Bibliei descriu crearea pământului: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.” (Genesa 1:1).

„Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.” (Genesa 1:2).

Conform raportului Biblic, demn de crezare, crearea lumii a avut loc nu în mii sau milioane de ani, după cum încearcă unii să afirme (susţinând astfel teoria evoluţionismului), ci în şase zile naturale, a câte 24 de ore. Fiecare zi a creaţiunii a avut o seară şi o dimineaţă.

Iată textul:

Ziua întâi a săptămânii: „Dumnezeu a zis: ‘Să fie lumină!’ Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.” (Genesa 1:3–5).

Ziua a doua: „Dumnezeu a zis: ‘Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.’ Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele, care sunt dedesubtul întinderii, de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.” (Genesa 1:6–8).

Ziua a treia: „Dumnezeu a zis: ‘Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, şi să se arate uscatul!’ Şi aşa a fost. Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Apoi Dumnezeu a zis: ‘Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.’ Şi aşa a fost. Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei, şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.” (Genesa 1:9–13).

Ziua a patra: „Dumnezeu a zis: ‘Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremile, zilele şi anii; şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.’ Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul, să stăpânească ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.” (Genesa 1:14–19).

Iată ce găsim scris despre aşezarea în spaţiu a planetei noastre, în cartea credinciosului Iov (despre care se presupune că ar fi cea mai veche carte a Bibliei, scrisă cu aproximativ două mii de ani înainte de începutul erei creştine): „Dumnezeu întinde miazănoaptea asupra golului şi spânzură pământul pe nimic. Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg sub greutatea lor.” (Iov 26:7–8). După cum putem observa, aici se face o evidentă referire la legea universală a gravitaţiei.

Ziua a cincea: „Dumnezeu a zis: ‘Să mişune apele de vieţuitoare, şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului!’ Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune. Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: ‘Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ.’ Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.” (Genesa 1:20–23).

Ziua a şasea: „Dumnezeu a zis: ‘Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor!…’ Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune. Apoi Dumnezeu a zis: ‘Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.’ Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: ‘Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ’… Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.” (Genesa 1:24–31).


„Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul, şi toată oştirea lor” (Genesa 2:1), „prin Cuvântul Domnului, şi toată oştirea lor prin suflarea gurii Lui. Căci El zice, şi se face; porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă.” (Psalmii 33:6,9).

continuare

(autor: necunoscut)