Care a fost adevărata zi de sărbătoare săptămânală a Domnului Hristos? A ţinut El tot ziua a şaptea, sâmbăta, conform poruncii a patra din Lege?

A desfiinţat Isus Legea celor zece porunci sau serbarea zilei a şaptea ca zi de sărbătoare săptămânală?
Adevărul despre acestea îl găsim lămurit în cuprinsul celor patru Evanghelii ale Noului Testament, scrise de cei patru evanghelişti după învierea şi înălţarea Domnului Isus la ceruri. Ele cuprind pe scurt viaţa, învăţătura şi faptele Domnului nostru.


Isus n-a desfiinţat Legea

Unora care credeau că Domnul ar fi venit să desfiinţeze ori să strice Legea sau cele învăţate de profeţi, Domnul le-a spus: „Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii, am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau vreo frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi împlinit toate lucrurile.” (Matei 5:17–18).

Domnul a spus că Legea va rămâne în vigoare atât timp cât va exista cerul şi pământul. El n-a desfiinţat nici o poruncă din ea, nici un cuvânt, nici o literă, nici o iotă sau o frântură de slovă, punct sau virgulă. Cu alte cuvinte, n-a desfiinţat şi n-a stricat nimic din cuprinsul şi însemnătatea ei reală, ci prin învăţătura, pilda şi fapta Sa, a desăvârşit astfel exemplul de vieţuire sfântă, ce trebuie urmat de oricine se numeşte creştin.


Legea celor zece porunci, condiţie pusă de Isus pentru cei ce doresc să moştenească viaţa veşnică

„Atunci s-a apropiat de Isus un om şi i-a zis: ‘învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?’ El i-a răspuns: ‘De ce mă întrebi: Ce bine? Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.’” La întrebarea tânărului: „Care porunci?” Domnul i-a dat răspuns amintindu-i câteva din cele zece. (Matei 19:16–19). Tânărul bogat pretindea că le-a ţinut pe toate, dar când Domnul l-a pus la probă, tânărul a plecat întristat.

Cu altă ocazie, un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?” El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” „Bine ai răspuns”, i-a zis Isus; „fă aşa şi vei avea viaţă veşnică”. (Luca 10:25–37).

Condiţiile puse de Domnul oamenilor care se interesau de moştenirea vieţii veşnice pe vremea aceea, sunt aceleaşi condiţii pe care Domnul le pune şi astăzi tuturor oamenilor.

Unii învăţători ai Legii de pe vremea Domnului au împărţit poruncile din Legea sfântă, în porunci mai mari cu o însemnătate şi valoare mai mare, şi, în porunci mai mici ca având o însemnătate şi valoare mai mică. Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-l ispitească, I-a pus următoarea întrebare: „învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei este: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. în aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.” (Matei 22:35–40).

Domnul Isus n-a făcut deosebire între sfintele porunci, considerând pe unele mai mari, iar pe altele mai mici. porunci, considerând pe unele mai mari, iar pe altele mai mici. El ştia că toate poruncile lui Dumnezeu sunt la fel de mari, drepte şi sfinte. (Psalmi 119:51)

[continuare]

(autor: necunoscut)