Domnul Hristos spunea păcătosului: „Du-te şi să nu mai păcătuieşti.” (Ioan 8:11 u.p.).

Călcarea Legii este păcat.

„Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.” (1 Ioan 3:4). „Prin Lege vine cunoştinţa păcatului.” (Romani 7:7; 3:20). „Plata păcatului este moartea.” (Romani 6:23). Dacă omul n-ar fi păcătuit, n-ar fi fost nevoie de moartea Domnului Hristos.

Păcatele noastre au făcut necesară moartea Domnului Hristos pentru răscumpărarea noastră. Cât de grozav este păcatul săvârşit de om prin călcarea Legii lui Dumnezeu!Dar Dumnezeu a iubit lumea. (Ioan 3:16). Isus S-a încărcat cu fărădelegile şi păcatele făcute de noi prin călcarea Legii Sale sfinte. El n-a făcut nici un păcat, n-a călcat niciodată vreo
poruncă. A fost curat, sfânt, desăvârşit. A murit în locul omului păcătos, plătind cu sângele Său răscumpărarea lui. (Isaia 53:4–10; 2 Corinteni 5:21). „Legea celor zece porunci este ca o oglindă” spune Iacov, „care ne descoperă murdăria păcatului”. (Iacov 1:22–25). Văzându-ne murdari şi păcătoşi, venim la Domnul Hristos ca să ne dea iertare, sfinţire şi curăţire prin sângele Său. (1 Ioan 1:7–10). El invită pe toţi să vină la El şi-i aşteaptă. (Matei 11:28–30). El nu dă pe nimeni afară. (Ioan 6:37). Cei ce nu vin la El, rămân pierduţi pe veşnicie în păcatele lor. (Ioan 5:40). Toţi
oamenii sunt păcătoşi şi au nevoie de Hristos ca Mântuitor. (Romani 3:10–12; 23–29).

Mântuirea nu e un merit al nostru, ci meritul este al Domnului Isus. (Efeseni 2:8–10). Mântuirea nu e colectivă, ci personală. Fiecare om în parte trebuie să creadă şi să se pocăiască pentru sine. (Ioan 3:16, 36; Romani 10:9–10). Să ne recunoaştem vina, cerând iertare ca fiul pierdut. (Luca 15:11–32).

După primirea lui Hristos, credinciosul pocăit trebuie să trăiască de acum înainte o viaţă nouă. „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 6:17).

Credinciosul în Hristos nu trebuie să înceapă viaţa nouă în Hristos cu vechile fapte ale firii pământeşti. (Marcu 2:21–22). Nimeni nu poate fi un creştin adevărat şi credincios săvârşind fărădelegi şi păcate prin călcarea Legii morale a celor zece porunci. „Dar dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!Căci, dacă zidesc iarăşi lucrurile pe care le-am stricat, mă
arăt ca un călcător de Lege”. (Galateni 2:17–18). „Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai înainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10).

Dumnezeu ajută tuturor credincioşilor Lui cu Duhul Lui cel Sfânt. (Galateni 3:14).

In Vechiul Testament, Dumnezeu a făcut un legământ cu copiii Lui din lume, prin sângele jertfei Fiului Său. (Evrei 8:6–13).

In Vechiul Testament, Dumnezeu avea Legea celor zece porunci scrise cu degetul Său pe două table de piatră păstrate în Chivot în Locul prea sfânt al Templului.

In Noul Testament Dumnezeu a promis că va înscrie Legea cu poruncile Sale sfinte, prin Duhul Său în mintea şi în inima credincioşilor, nu pe table de piatră, ci pe inimi de carne. (Ezechiel 3:26–27; Ieremia 31:31–33; 2 Corinteni 3:3). Omul credincios devine astfel un templu al Duhului Sfânt, iar inima sa devine chivotul păstrător al Legii sfinte a lui Dumnezeu. (1 Corinteni 3:16; 6:19–20). Credinciosul găseşte acum plăcere în Legea Domnului şi spune: „îmi place să
fac, şi vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!Şi Legea Ta este în fundul inimii mele” (Psalmii 40:8). Omul vede şi recunoaşte că în sine este şi legea păcatului şi a morţii, dar se luptă biruitor prin Domnul Hristos. (Romani 7:14–25).

Domnul Isus a venit să ne ajute, să ne dea putere prin Duhul Său, „pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.” (Romani 8:1–4).

Face parte şi porunca a patra din Legea celor zece porunci? Sigur că da!Ea ne spune să serbăm ziua a şaptea (Sâmbăta) ca zi de sărbătoare săptămânală. (Exodul 20:8–11). Şi porunca aceasta este tot atât de mare, sfântă, dreaptă şi bună ca şi celelalte nouă porunci din Legea morală. (Romani 7:7–12). Călcarea acestei porunci, prin
din Legea morală. (Romani 7:7–12). Călcarea acestei porunci, prin nerespectarea zilei a şaptea ca zi de odihnă şi sărbătoare sfântă, constituie un păcat tot aşa de mare ca oricare alt păcat săvârşit continuu prin călcarea uneia din celelalte porunci din Lege. Sfântul Apostol Iacov, vorbind despre Legea morală a celor zece porunci — pe care
o numeşte şi „Legea împărătească”— (Iacov 2:8), ne învaţă că toate poruncile din Lege trebuie respectate la fel: „Căci cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate. Căci Cel ce a zis: ‘Să nu preacurveşti’, a zis şi ‘Să nu ucizi’. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii”. (Iacov 2:10–11). Sau:
Dacă ţii toate poruncile, dar calci ziua a şaptea, calci porunca a patra, făcându-te vinovat de toate, pentru că Cel care le-a făcut pe celelalte nouă, a făcut-o şi pe a patra.

Intreaga lume va fi judecată de Dumnezeu după Legea morală a celor zece porunci — spune apostolul Pavel. „Toţi cei ce au păcătuit fără Lege, vor pieri fără Lege; şi toţi cei ce au păcătuit având Lege, vor fi judecaţi după Lege. Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi.” (Romani 2:12–16).

De aceea, toţi credincioşii lui Dumnezeu au preţuit aşa cum se cuvine cele zece porunci din Legea morală şi sfântă a lui Dumnezeu. Profetul David spune: „Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor. Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii. Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt
adevărate, toate sunt drepte.” (Psalmii 19:7–9). „Să cânte limba mea Cuvântul Tău, căci toate poruncile Tale sunt drepte. Toate poruncile Tale sunt adevărate.” (Psalmii 119:172, 151). Şi apostolul Pavel zice: „Noi ştim că legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine.” (1 Timotei 1:8–10).

Pentru ca nimeni să nu înţeleagă că prin credinţa în Hristos s-ar putea desfiinţa Legea, Apostolul Pavel, după ce spune că neprihănirea se capătă prin credinţa în Hristos, prin legea credinţei, arată că credinţa nu desfiinţează Legea.

[continuare]

(autor: necunoscut)