Har înseamnă: graţiere divină, iertare nemeritată, favoare deosebită. „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte ca să nu se laude cineva.” (Efeseni 2:8–9). „Ba încă a venit şi Legea ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult; pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 5:20–21).

Se înţelege cumva că dacă păcătosul este mântuit prin harul Domnului, el este îndreptăţit să calce mai departe Legea Domnului sau să calce ziua Domnului din porunca a patra, cu gândul că Domnul este bun şi-l iartă? Oare harul Domnului ne învaţă să trăim mereu, mereu în păcat, prin călcarea Legii sfinte sau a zilei Sale sfinte? Nu! Apostolul Pavel zice: „Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulţească harul? Nicidecum! Noi care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?” (Romani 6:1–2). Harul Domnului nu ne învaţă să mai trăim în păcat (în fărădelege), prin călcarea Legii! Ci din contră: să trăim după legea lui Dumnezeu, în neprihănire. „Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har. Ce urmează de aici? Să păcătuim mereu pentru că nu mai suntem sub Lege ci sub har? Nicidecum… Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o.” (Romani 6:15–17). Domnul Isus a spus femeii păcătoase, pe care a salvat-o de la moarte prin mila Sa: „Du-te şi să nu mai păcătuieşti.” (Ioan 8:11). Acelaşi lucru ne spune Domnul şi în cazul călcării de până acum a Sabatului: „du-te şi să nu mai păcătuieşti, să nu mai calci porunca a patra, să nu mai calci Sabatul!”

Faptul că un om vinovat este graţiat de către împărat nu-i dă nici un drept să calce iarăşi şi iarăşi legea. Faptul că un păcătos vinovat, condamnat din cauza păcatului săvârşit prin călcarea Legii sfinte este iertat de Domnul prin bunătatea şi harul Său, nu dă dreptul păcătosului iertat să trăiască mereu în acelaşi păcat, prin călcarea poruncii Legii. „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat, şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” (Tit 2:11–14).

Harul Domnului deci, nu numai că nu desfiinţează Legea şi Sabatul, ci ne îndeamnă să le respectăm cu mai multă solemnitate.

[continuare]

(autor: necunoscut)