Vor avea cei mântuiţi o zi de sărbătoare şi în Noul Paradis? Da, vor avea! Dumnezeu a spus prin profetul mesianic Isaia: „Căci precum cerul cel nou şi pământul cel nou pe care le voi zidi – zice Domnul – vor rămânea înaintea Mea, aşa va dăinui de-a pururi neamul vostru şi numele vostru. Şi din lună nouă în lună nouă şi din Sâmbătă în Sâmbătă, vor veni toţi şi se vor închina înaintea Mea – zice Domnul.” (Isaia 66:22‑23). (Biblia tradusă de preoţii profesori V. Radu şi G. Galaction, Bucureşti, 1938).

Să nu punem la îndoială cele descoperite nouă de Dumnezeu în Cuvântul Său prin servii Săi, sfinţii profeţi! Dumnezeu va face aşa cum a spus şi va fi aşa cum El a zis… Da, în Noul Paradis, sus în ceruri şi jos pe pământul înnoit, cei mântuiţi vor avea ca sărbătoare în continuare ziua a şaptea, ziua pe care Dumnezeu a binecuvântat‑o la început în Paradis, când omul încă nu păcătuise. (Genesa 2:2-3). Iată, ce mare valoare are să respectăm poruncile lui Dumnezeu şi ziua a şaptea – sâmbăta, ca zi de sărbătoare săptămânală, aşa cum a zis Dumnezeu!

„Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului şi toată oştirea lor prin suflarea gurii Lui. Căci El zice, şi se face; porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă.” (Psalmii 33:6, 9).

„Iar cerurile şi pământul de acum”, spune Petru, „sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi… Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace.” (1 Petru 3:13-14).

Evanghelistul, apostol şi profet Ioan, mărturiseşte de asemenea câte ceva din descoperirile făcute lui de Domnul în viziune pe insula Patmos, zicând: „Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului. în mijlocul pieţii cetăţii, şi pe cele două maluri ale râului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod, şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de Domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea, robii Lui îi vor sluji. Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.” (Apocalipsa 22:1-4).

în viaţa cea veşnică din împărăţia lui Dumnezeu, cei mântuiţi vor studia mereu taina Dumnezeirii, taina zidirii Universului, taina binelui şi a răului, taina întrupării Domnului, taina suferinţelor, morţii şi învierii Domnului Hristos pentru mântuirea noastră şi multe alte taine, pe care acum nu le pricepem decât parţial. „Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin… Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare este dragostea.” (1 Corinteni 13:12-13).

Adevăraţii credincioşi ai Domnului care şi-au pregătit viaţa pe pământ, vor vedea cu ochii lor lucrurile crezute, sperate şi iubite de ei. Da, vom vedea cu ochii noştri faţa iubitorului nostru Părinte ceresc şi a mult iubitului nostru Mântuitor Isus Hristos! Această nădejde şi încredere a avut-o şi dreptul Iov, care mărturisea în durerile sale: „Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. îl voi vedea şi‑mi va fi binevoitor; ochii mei îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.” (Iov 19:25-27).

Apostolul Pavel vorbeşte despre importanţa credinţei în lucrurile nevăzute dar făgăduite de Dumnezeu, Cel care nu minte, şi care este în stare să facă totul aşa cum El a spus. (Evrei 2:1-6). El aminteşte o mulţime de bărbaţi credincioşi, care prin credinţă au luptat, au sperat şi au biruit. (evrei 11:33-40). Aceşti credincioşi se considerau străini şi călători pe acest pământ. „în credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ. Cei ce vorbesc în felul acesta, arată desluşit că sunt în căutarea unei patrii. Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-i este ruşine să se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.” (Evrei 11:13-16).

Unii oameni se întreabă şi azi: va mai fi mult până să moştenim scumpele făgăduinţe? La această întrebare, Sfântul apostol Pavel răspunde cu toată siguranţa astfel: „încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Iar sfântul apostol Petru, arătând şi motivul întârzierii Domnului, de asemenea spune: „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.” (2 Petru 3:9).

Noi însă, încrezători pe deplin în Cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură, să aşteptăm cu mult dor a doua Sa venire, când va restatornici împărăţia Sa cea veşnică aşa cum a fost în paradisul de la început, când Dumnezeu a binecuvântat şi a sfinţit ziua a şaptea… împlinirea profeţiilor şi a semnelor timpului ne îndreptăţesc să credem că suntem foarte aproape de acest mare eveniment. (Matei 24:1-14, 30-35). Suntem aproape de împlinirea a şase mii de ani de la facerea lumii noastre, conform raportului biblic. Apocalipsa vorbeşte despre un mileniu, adică o perioadă de o mie de ani, pe care cei credincioşi mântuiţi o vor petrece cu Domnul Isus, sus în ceruri, mileniu ce va începe la arătarea în mărire a Domnului Hristos şi întâia înviere a drepţilor. (Apocalipsa 20:1-13).

Toţi credincioşii mântuiţi ai Domnului care au slujit cu credincioşie, sinceritate şi devotament Domnului, vor fi părtaşi cu El şi în împărăţia Lui. Dumnezeu va permite din nou celor mântuiţi să meargă şi să mănânce din pomul vieţii din Paradis, care va rodi de douăsprezece ori pe an. în fiecare lună nouă, va da un rod nou. Deşi anii veşniciei nu au sfârşit, timpul va fi împărţit de Dumnezeu în săptămâni şi luni, aşa cum stă scris. în fiecare lună nouă, aleşii mântuiţi ai Domnului vor merge şi vor mânca din rodul cel plăcut al pomului vieţii. Şi în fiecare zi de Sabat, adică în fiecare a şaptea zi, vor merge ca să se închine înaintea Domnului Dumnezeu. (Isaia 66:22-23).

Iubite cititor, doreşti să fii împreună cu cei mântuiţi în împărăţia lui Dumnezeu, şi să te bucuri de minunile pe care Domnul a spus că le va face pentru copiii Lui credincioşi? Dacă da, hotărăşte-te azi, chiar acum să fii printre cei aleşi!
(2 Corinteni 6:1-2; Evrei 3:7‑8,13).

Crede în Dumnezeu, crede în Domnul Hristos şi caută să faci voia Lui! Păstrează poruncile Lui şi păstrează cu sfinţenie ziua Lui, sâmbăta, adevărata zi de odihnă!

[sfarsit]

(autor: necunoscut)