O viziune cutremuratoare despre ispitirea lui Iisus si a noastra

In recunoastere

Nici o disciplina omeneasca si nici o minte nu pot întelege adevarata natura si dinamica a ispitirii decât în contextul Marii lupte între bine si rau.

Ispitirea este unica strategie si arma folosita de Satana pentru a declansa caderea fiintelor în pacat.

Ispitirea actioneaza asemenea capcanei pentru animal. Ea ofera un stimulent pentru care victima resimte o atractie puternica. Dorinta pentru acel stimulent poate izvorî  din nevoi legitime sau nevoi artificiale, care emana din egoismul firii noastre pervertite. 

Este adevarat ca ocazia ispitirii vine din afara. Cu toate acestea, în conditiile lumii cazute în pacat, factorul decisiv al ispitei nu se afla în exteriorul omului. Ea nu se afla în maiestria vicleniei diavolului si nici în presiunea exercitata de semeni sau situatii, ci se afla înauntrul omului, în însasi natura lui pacatoasa (Iacov 1,14).

A fi ispitit – e un lucru. A pacatui – este altceva. Iisus a fost ispitit ca si noi, dar n-a fost determinat sa pacatuiasca.

Nu putem evita ispita. Evadarea din lume spre „medii sterile” (în vârf de munte, în manastire, în pustii) nu ne scapa de ispita, caci diavolul si firea noastra decazuta sunt tot cu noi. Totusi, noi îi putem rezista actionând unicul resort: alegerea, exercitarea vointei.

Si cum ne-am putea oare împotrivi, când în noi însine nu e nici o putere? Raspunsul vine din dezlegarea unei alte întrebari: care este scopul cel mai profund al ispitei?

Indiferent de tipul de momeala (buna sau rea), toate ispitele urmaresc în fond despartirea noastra de Dumnezeu (Evrei 3,12;  Romani 8,37-39), desprinderea de singura sursa a stabilitatii noastre spirituale.

Noi nu putem rezista ispitei decât printr-o legatura vie cu Dumnezeu, prin credinta (1 Petru 5,10), printr-o supunere deplina fata de El (Iacov 4,8).

Dumnezeu niciodata nu ne ispiteste (Iacov 1,13). în schimb, El îngaduie ispitelor sa ne atace, pentru ca rezistarea fata de ispite este singura cale care ne întareste „imunitatea” spirituala, alegerea noastra si credinta vie în Dumnezeu (Iacov 1,2-4).  Dupa cum simtamântul pericolului îl împinge pe copil lânga tatal sau, acelasi efect îl exercita confruntarea cu ispita.

în conflictul nostru cu ispitele, Dumnezeu nu este absent. El S-a angajat sa vegheze ca atacul celui rau sa nu întreaca propria noastra capacitate de rezistenta. El promite sa limiteze asaltul, pâna la limita trasata de unirea slabiciunilor noastre cu puterea Lui (1 Corinteni 10,13).

Vesti de la „contrainformatii”

In plus, Dumnezeu ne face cunoscute, în Sfânta Scriptura, planurile de lupta ale vrajmasului (2 Corinteni 2,11). Strategia celui rau are câteva stereotipii strategice:

(a) el ne pândeste cu rabdare si ne ataca atunci când suntem epuizati fizic sau spiritual (Matei 4, 1-11;  1 împarati 18,17-19,4).

(b) el ataca adesea dupa ce avem satisfactia unor biruinte spirituale (1 împarati 19,2-3).

(c) el are mult succes în momente de lene (2 Samuel 11,1-4).

(d) el este expert în a ne strecura îndoiala în minte si suflet (Geneza 3,1-6).

Luminati de aceste dezvaluiri, Biblia ne avertizeaza sa fim veghetori (1 Petru 5,8). 

Arsenal telecomandat

In  acest razboi, Dumnezeu ne pune la dispozitie cinci mijloace de lupta care s-au dovedit cu totul eficiente în mii de ani de lupta:

1. Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 4,1-11;  Efeseni 6,17). Metoda însusirii acestei arme este studiul consecvent (1 Timotei 4,13) si memorarea pasajelor-cheie din Scripturi (Psalm 119,11).

2. Rugaciunea (Matei 26,41).  Minutele pretioase din camaruta, precum si un spirit de comuniune continua cu Dumnezeu ne înarmeaza cu clarviziune si cu prezenta Sa biruitoare (Evrei 2,17-18;  4, 15-16).

3. Marturisirea credintei noastre în Iisus Hristos (Efeseni 6,10-18).

4. Alegerea reînnoita în fiecare clipa de a ne feri „de orice se pare rau”

(1 Tesaloniceni 5,22;  Psalmul 101,3;  1 Corinteni 6,18; Galateni 5,16;  Geneza 39,1-20). 

5.  Partasia cu alti credinciosi si luptatori (Iacov 5,16;  Evrei 10,25).

In batalia cu surprizele pe care firea noastra salbatica si necunoscuta ni le rezerva, la instigatia neobositului vrajmas, nu trebuie niciodata sa pierdem din vedere ca si atunci, când ne-am vedea învinsi de ispita, avem rezervele inepuizabile de „sânge” curatitor al Mântuitorului, care ne poate curati de orice pacat!        (1 Ioan 1,8-2,2).

Avertisment:

„In tesuturile creierului nostru, sunt stocate miliarde si miliarde de informatii, cum ar fi: amintiri, obiceiuri, instincte, capacitati, dorinte si sperante, temeri, modele, glasuri, nuante de culori, socoteli deosebit de delicate si apeluri dure si aspre, dorinta imaginara, dar niciodata îndeplinita, soptiri auzite cu treizeci de ani mai înainte... toate acestea sunt înmagazinate.” (Gilbert Highet, Man’s Unconquerable Mind)

„Faptul important pe care trebuie sa-l notam aici este acela ca întâmplari cu privire la care nu avem o amintire constienta sunt totusi înregistrate în creierul nostru ca si imaginile unui film pe pelicula. Fiecare program TV, fiecare drama la radio, fiecare reclama, fiecare carte citita sau articol de ziar, fiecare persoana observata, fiecare îndoiala nutrita sau orice cuvânt rostit se afla acolo. Si aceste amintiri inconstiente – totalitatea informatiilor pe care le-am introdus în creierul nostru – alcatuiesc acea persoana care suntem azi si vom fi mâine.” (Roland Hegstad, Mind Manipulators, 13,14)

„Daca oamenii si-ar da seama ca ei vor deveni curând doar niste retele de obiceiuri care umbla pe doua picioare, ar urmari cu mult mai mare atentie comportamentul lor, atâta timp cât el se mai poate modela. Noi ne pronuntam soarta noastra proprie în mod irevocabil. Cea mai mica virtute cultivata sau cea mai neînsemnata greseala îngaduita are o importanta uriasa. Betivanul Rip Van Winkle, din piesa lui Jefferson, a spus aparându-se: ’De data aceasta nu conteaza’ si a mai baut un pahar; dar aceasta nu înseamna ca nu conteaza deloc. Profund în celulele sale nervoase, la nivelul tesuturilor si moleculelor, conteaza incalculabil. Acolo sunt notate, contabilizate si înmagazinate, pentru ca aceste calcule sa-i fie defavorabile la urmatoarea ispitire. Nimic din tot ceea ce facem nu este sters în sensul cel mai strâns al cuvântului.” (William James, The Principles of Psychology, p.83)

(autor: Magyarosi Barna)