În preajma alegerilor prezidenţiale din 2004, Dan Rather, reporter al postului de televiziune CBS a dat publicităţii pe cont propriu nişte documente care reînviau nişte acuze mai vechi cu privire la serviciul preşedintelui Bush în Garda Naţională a SUA. „Revelaţia” avea rostul de a-l împiedica pe Bush să câştige al doilea madat la Casa Albă. Până la urmă, documentele s-au dovedit a fi false şi scandalul (numit aici în SUA „Rathergate”) a dus la demiterea lui Rather de la CBS.
Albert Mohler a scris nişte gânduri cu ocazia aceea despre felul în care ar trebui noi creştinii să privim şi să analizăm ştirile întâlnite în ziare, la TV şi la radio. Adică, noi ar trebui să avem o perspectivă creştină asupra ştirilor. Cum? Iată cele 10 propuneri a lui Mohler:
1. Trăim într-o lume căzută, deci fiecare om este părtinitor într-un fel sau altul, are o anumită înclinaţie. Aceasta este rezultatul păcatului, nu doar al unei orientări politice sau convingeri ideologice. Obiectivitate absolută nu există. Ca şi creştini nu trebuie să ne lăsăm luaţi prin surprindere când apare părtinirea - dimpotrivă, trebuie să ne aşteptăm la existenţa ei şi s-o categorisim ca atare! Până şi noi avem tendinţele noastre personale şi trebuie să fim conştienţi de aceasta. Evenimentele zilei sunt astfel privite prin prisma vederii asupra lumii a fiecărui individ.
2. Ştirile sunt filtrate puternic şi contează prin ce fel de filtre. Ştirile ne parvin după ce trec prin numeroase filtre. Reporteri, editori, producători, persoane de conducere şi alţii judecă cu toţii ştirea prin prisma lor proprie. Ei decid care ştire este importantă, cum trebuie prezentată, care surse trebuie amintite, ce fel de comentarii trebuie făcute. Filtrele sunt deci importante şi dacă nu suntem conştienţi că ele există vom crede că ceea ce ni se prezintă este lucrul cel mai important, în timp ce s-ar putea ca să reflecte numai ceea ce vor persoanele care filtrează să aflăm. Marvin Olasky scrie în Prodigal Press că „mulţi savanţi sugerează că jurnaliştii au influenţa lor primară asupra societăţii nu atât prin reportajul unei anumite întâmplări ci prin alegerea a ce să reporteze; jurnalişltii sunt supra-numiţi câteodată „portari” sau „cei ce stabilesc agenda”. Cei ce sitesc sau privesc ar trebui să se întrebe: de ce a fost considerată întâmplarea aceasta vrednică de a fi transmisă?
3. Motorul care mişcă media este interesul comercial. Dorinţa de profit stă la baza oricărei intreprinderi comerciale, cum este şi media. Dorinţa de profit va influenţa cum este prezentată ştirea, cum li se adresează cititorilor sau privitorilor şi în ce context este prezentată ştirea (cum este „împachetată”). Neil Postman şi Steve Powers spun în cartea lor „How to Watch TV News” explică cum mare parte din ceea ce este prezentat la televiziune are menirea de a ţine privitorii captivaţi pentru a participa şi la reclamele din pauze. Importanţa ştirii devine astfel secundară şi primează capacitatea programului de a fi captivant. Privitorul este acaparat prin diverse momeli.
4. Cei care conduc media (elita mediei) sunt detaşaţi demografic şi ideologic de majoritatea omenirii. Cercetătorii S. Robert Lichter, Stanley Rothman şi Linda S. Lichter au spus acum douăzeci de ani că afacerea mediei este în mâinile unei elite (cartea „What Television Tells us about our lives”). În America ei aparţin unui strat foarte subţire al populaţiei. Au o educaţie foarte înaltă, sunt foarte mobili din punct de vedere social, metropolitani ca orientare şi foarte liberali ca ideologie. Au studiat la universităţile americane cele mai prestigioase, şi perioada anilor 1960, cu războiul din Vietnam şi scandalul Watergate i-a radicalizat. Ei văd în media o ocazie de a revoluţionaliza societatea. Ei se opun oricăror limitări din partea guvernului sau a tradiţiei cu privire la deosebirile sexuale şi rolul sexelor. Ei susţin o poziţie în favoarea avorturilor şi resping ideea că homosexualismul este rău. Majoritatea elitei mediei nu crede nici că adulterul ar fi greşit.
5. Titlurile ştirilor minţesc adesea, iar limbajul folosit înşeală. Cititorii unui ziar habar nu au că reporterul nu are nici un cuvânt de spus cu privire la titlul articolului său. Titlurile provin din procesul de editare şi folosesc pentru a atrage atenţia la o relatare. Titlurile relatărilor sunt unelte editoriale foarte puternice, putând plasa istorisirea într-un anume context, dându-i un anume înţeles chiar înainte ca cititorul să ia contact cu conţinutul articolului. Titlurile însă minţesc şi cititorul atent va descoperi că conţinutul ştirii subminează adesea sugestia titlului. Unele ziare sunt mai vinovate în sensul acesta decât altele.
Limbajul este de asemenea important. Cu ce cuvinte este descris personajul principal al istorisirii? Un sinucigaş islamic va fi descris ca terorist sau ca luptător pentru libertate? Individul va fi categorisit ca un ajutor al preşedintelui sau ca un agent politic? Purtătorul de cuvânt va fi numit ca un oponent al căsătoriilor între aceleaşi sexe sau ca un apărător al căsătoriei tradiţionale? Limbajul va contribui atât la deosebire cât şi la diferenţă şi adesea face deosebirea între adevăr şi minciună. Limbajul este important, iar acum, când programele de ştiri din America au fost invadate de „corectitudinea politică”, cei care susţin aruncarea peste bord a oricăror restrângeri morale sunt prezentaţi într-o lumină pozitivă, în timp ce apărătorii moralităţii tradiţionale sunt prezentaţi ca duşmanii progresului.
Fiţi atenţi la limbajul folosit! Citirea presei sau privirea unui program de TV necesită din partea creştinului inteligenţă, gândire şi cunoaşterea procedeelor elitei mediei. Cunoştinţa înseamnă ca întotdeauna putere.
Noi trăim într-o perioadă în care accesul mediei în fiecare casă americană nu a mai fost întâlnită până în prezent. Fiecare casă are zeci de canale prin care îşi primeşte ştirile, iar internetul a dărâmat orice bariere geografice de transmitere a informaţiilor. Faţă de generaţiile anterioare, care s-au bazat pe ştiri transmise din gură-n gură, sau ajutate de telegraf, radio şi poştă, procesul de informare din zilele noastre a fost revoluţionat într-un mod inimaginabil. Cei ce-s în vârstă de 40 de ani îşi mai amintesc televizoarele în alb-negru cu limitările lor şi ştirile transmise în programe de 30 de minute zilnic, cu ştiri ocazionale în cazurile excepţionale. Dacă nu ai urmărit ştirile de seara, până a doua zi seara nu aveai unde să te informezi. Acum nu mai e cazul. Vechile ştiri de o jumătate de oră caută mijloce de supravieţuire printre canalele de ştiri ce transmit 24 de ore din 24.
Întrebarea ce se pune, este dacă suntem noi mai înţelepţi!? Dând la o parte beneficiile înmulţirii canalelor de ştiri (printre care putem aminti îmbunătăţirea stilului şi a substanţei şi o mai apropiată supraveghere a întregului sistem), transmisiile suferă totuşi de sindromul infomercial (informaţie comercială). Apoi unii privitori simt că se îneacă realmente într-un ocean de rapoarte şi programe ce sunt în competiţie unelel cu altele…
6. Posibilitatea de a fi neinformat sau înşelat creşte în raport cu scăderea numărului de surse de ştiri urmărite. Dacă depinzi de puţine surse de ştiri eşti în pericol. Putem deveni familiari cu feţe cunoscute, reporteri în care câştigăm încrederea, cu obiceiuri şi modele. Reducerea numărului de surse de informaţii măreşte posibilitatea de a cădea pradă filtrării şi înclinaţiei surselor urmărite.
De exemplu, ştirile televizate trebuie să fie interesante şi prezentate într-un ritm alert, plin de energie, indifereant de ştirea prezentată. Viteza necesită reducerea ştirii la o sumarizare în care bias-ul reporterului se poate strecura pe nesimţite. De aceea creştinul trebuie să-şi dezvolte o disciplină de a citi şi a privi surse variate de ştiri, comparând unele prezentări contra altora, verificânt acurateţea şi influenţa. Să nu ai întredere doar într-un singur post de TV, într-un singur ziar, într-un singur comentator.
7. Fii atent să nu fii dus de mulţime. Întrecându-se pentru a captura atenţia privitorilor, industria mass-media, fiind de natură comercială, se străduieşte să facă cât mai mulţi clienţi. Astfel, canalele care produc cele mai controversate emisiuni, care transmit evenimentele cele mai senzaţionale şi mai dramatice, atrag cel mai mare humăr de privitori. La fel şi cu ziarele: cele care sunt cele mai senzaţionale, şi cele mai superficiale, atrag cei mai mulţi cititori. Cu alte cuvinte, mulţimea e atrasă de spectacol, ca în vechea Romă. Pe măsură ce creşte mulţimea privitorilor şi cititorilor, conţinutul devine din ce în ce mai subţire şi dispare posiblitatea unei conversaţii inteligente. În clipa aceasta celebrităţile înlocuiesc persoanele competente să participe în dezbateri publice, informaţia este înlocuită de energie iar întreaga intreprindere produce mai multă căldură decât lumină. Cum îţi spuneau părinţii nu cu mult timp în urmă, nu te lua după mulţime! Prea mulţi americani se iau după reportaje superficiale şi după ştiri împchetate ca divertirment.
8. Cei ce îşi primesc porţia de ştiri doar de la televizor pierd mult din semnificaţia acesteia şi din importanţa ei. Este periculos să urmăreşti ştirile doar la televizor. Programele televizate sunt tributare imaginii, sunt mai superficiale şi mai simpliste decât presa scrisă. Transmisiile televizate sunt etichetate ca conversaţii, product „capete vorbitoare” şi rezultă într-un conţinut mai mult teatral şi mai puţin informativ. Asta duce la o înţelegere artificială a realităţii. Cum spunea Sommerville, devii informat cu privire la ce vorbesc oamenii. Cititul nu poate fi înlocuit cu nimic, iar a te limita la ştiri privite duce la sărăcirea minţii. Postman şi Powers spuneau: „oricine nu este un cititor avid de ziare, reviste şi cărţi este prin definiţie nepregătit să privească programe de ştiri la TV, şi nu va fi pregătit niciodată”. Privirea ştirilor este menită să te distreze şi duce la dependenţa de vizual, în detrimentul analizei atente a conţinutului.
9. Când este vorba de importanţă, închide televizorul şi gândeşte-te. După cum se plâng uneori reporterii veterani, ştiri serioase sau grave sunt împachetate îmreună cu articole fără importanţă sau prosteşti printr-o formulă familiară (la TV americană), „şi acum, aceasta” (and now this). Un reportaj despre genocidul din Sudan poate fi urmat de un comentariu despre ultimele noutăţi în reducerea gazelor de eşapament, care poate fi urmat de o relatare despre un papagal care vorbeşte. Aducerea la acelaşi nevel a importanţei, distorsionează realitatea. Creştinii trebuie să înveţe să gândească despre ştiri şi reportaje şi să nu se lase desensibilizaţi de o curgere continuă de ştiri deconectate şi de importanţă diferită. Îţi trebuie disciplină şi concentrare, care la rândul lor necesită tăcere, deci opreşte televizorul!
10. Foloseşte ştirile ca material de analiză a privirii asupra lumii. La citirea sau privirea ştirilor, creştinul ar trebui să înveţe să îşi reformuleze mereu întrebarea. Gândind în termeni creştini expliciţi, înarmat cu convingeri creştine depline, creştinul trebuie să privească evenimentele zilei prin prisma adevărurilor biblice. Noi nu putem accepta ştirile aşa cum ne sunt prezentate de mass-media ci trebuie să le punem într-un context creştin. De exemplu, controversele despre economie, despre avorturi, despre mediul înconjurător şi despre drepturile animalelor trebuie puse în termenii unei perspective biblice. Dacă nu o vom face, vom comite greşeala de a încerca să ne făurim prespectiva creştină asupra lumii pornind de la o premisă lumească, seculară. Deci trebuie să întoarcem întrebarea, să reformulăm problema şi să supunem fiecare subiect şi controversă unei analize grijulii din perspectiva creştină. Lucrul acesta este important pentru toţi creştinii dar mai ales pentru părinţi, întrucât ei pot folosi analizarea ştirilor şi a programelor de la TV ca material de educare a copiilor lor în vederea învăţării acestora să privească lumea dintr-o perspectivă creştină. Ei vor analiza mass-media pentru tot restul vieţii lor şi părinţii creştini îşi vor pregăti copiii pentru o analiză care este cu adevărat creştină.
Ca în orice dimensiune a vieţii, interacţiunea cu ştirile şi cu mass-media va revela cele mai adânci convingeri ale noastre. Ca şi creştini, trebuie să fim gata să analizăm, să judecăm, şi să tragem concluzii corecte. În mod inevitabil, creştinii ori vor conduce, ori se vor lăsa conduşi de alţii.
(autor: necunoscut)