Comoara ascunsă

În Matei 13:44 e vorba despre un om care lucrează pământul. Pe când întorcea el brazdele, iată că se aude un zgomot ciudat... Ce-o fi?... Se opreşte, dă plugul la o parte şi încearcă să ajungă la locul respectiv săpând cu hârleţul, cu palmele, în fine ajunge la un obiect tare... O ladă... După alte câteva minute reuşeşte să deschidă capacul... Uimire: o comoară! O mulţime de piese de aur! Primul impuls a fost să-şi umple buzunarele... apoi s-a gândit: ţarina nu era a lui şi i-ar fi fost imposibil să mai vină şi a doua oară să facă la fel... Chiar dacă şi-ar fi ticsit toate buzunarele şi ar fi luat şi în pălărie, gândul la banii rămaşi acolo nu i-ar fi dat pace toată viaţa: erau mulţi, foarte mulţi!... Apoi s-a hotărât: dacă ţarina ar fi a lui?... Ar fi cea mai bună soluţie! Şi, uitându-se în jur, ca să se asigure că nu 1-a văzut nimeni, adună pământul săpat la loc, acoperi comoara şi lucră mai departe până seara... A doua zi  a făcut  toate demersurile ca  să cumpere ţarina aceea. Şi a reuşit! Nu ni se spune dacă ţarina era sau nu de vânzare, sau cum a reuşit el să convingă pe proprietar să vândă, dar finalul e clar: a vândut tot ce avea, a făcut rost de bani şi a reuşit să cumpere ţarina şi bucuria i-a inundat viaţa.

După ce a perfectat actele de vânzare-cumpărare, omul nostru fericit a făcut... un gard de oţel în jurul locului cu pricina, ba poate un zid de beton ca să nu se apropie nimeni de comoara lui... în fiecare zi venea şi contempla minunea, ba chiar şi săruta pământul, fiind recunoscător lui Dumnezeu pentru că are o aşa comoară...

Veţi spune: nu aşa scrie în Biblie! E adevărat, Biblia nu relatează nimic despre ce a făcut omul după cumpărarea ţarinei. Dar este imposibil să crezi că venind acasă nu s-a dus direct la comoară ca s-o dezgroape şi s-o valorifice... Este imposibil să crezi că doar a marcat locul cu un lanţ sau un gard de oţel sau de beton... Ar fi fost iraţional...

Şi totuşi aşa fac mulţi creştini după ce cumpără ţarina... Dacă Biblia este comoara, atunci dezgroparea ei este studiul. Şi nu numai la început, când îţi vine să tresalţi de bucurie că ai găsit o aşa comoară, ci zilnic... pentru că zilnic avem nevoie de bucurie.

De ce nu citim zilnic Biblia?

1. „Crede şi nu cerceta!” Există pe undeva ideea că credinţa este opusul cercetării. Dar nu este adevărat, în Romani 10:17 ni se spune că „credinţa vine în urma auzirii iar auzirea vine din Cuvântul lui Dumnezeu”. Credinţa şi cercetarea se condiţionează reciproc: credem mai mult dacă cercetăm mai mult şi cercetăm mai mult dacă credem mai mult.

2. „Biblia e o carte greu de înţeles!” E adevărat că nu e uşoară. Dumnezeu a lăsat-o aşa ca să fie un mijloc de dezvoltare intelectuală şi spirituală. E greu sau uşor să cânţi la fluier, de exemplu?... Care e secretul să ajungi să cânţi? DE MIC COPIL-ZILNIC.

3. „Numai unii pot înţelege” E o cartea grea, nu poţi s-o înţelegi, trebuie s-o interpretezi, să ai şcoală specială! Ce să ne mai batem capul!? Ei o să ne spună, noi nu mai citim! Dar iudeii din Berea citeau în fiecare zi nu se mulţumeau doar să audă... (Faptele Apostolilor 17:11). Iar profetul  Ieremia scrie  (Ieremia 17:5): „Blestemat este omul care se încrede în om”, în Vechiul Testament un profet a avut încredere într-un profet şi s-a înşelat (l Împăraţi 13)

4. Epoca televizorului. Oamenii nu mai citesc. A fost o vreme când citirea cărţilor era la modă. Oamenii citeau orice, oricât, în acea vreme şi Biblia era mai citită. Astăzi, în epoca televizorului, cititul nu mai este un hobby, iar citirea Bibliei pare ceva absurd... Filmele sunt mai atractive. Dacă am mâncat ciocolată nu-i aşa că nu mai putem mânca apoi mere? Dumnezeu a stabilit la început care să fie hrana omului: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.” (Geneza 1:29) Şi oamenii ce mănâncă? Ciocolată, zahăr, ulei rafinat, pâine albă, grăsimi... egal cancer... S-a văzut că tot ce e natural conţine substanţe anti-cancerigene. Tot aşa, cancerul spiritual al lumii poate fi contracarat prin hrana naturală a Bibliei.

5. satana - marele vrăjmaş. El este cauza cauzelor. Din cauza lui oamenii nu citesc Biblia. El a inventat fel de fel de atracţii pentru ca noi să nu avem timp, şi să fim atraşi de baloanele lui de săpun. CREDEŢI ÎN satana? E clar că noi trebuie să credem în Dumnezeu. E vorba dacă credem în existenţa lui. Imaginea populară a lui este o fiinţă urâtă... cu coadă, coarne... cu o furcă... etc. Dar adevărata înfăţişare este în Ezechiel 28:12-15: un înger căzut. Lucrarea lui este descrisă în l Petru 5,8: „Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă tîrcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.”
Lupta din spatele scenei, deşi nu se vede, este foarte reală, încercaţi să citiţi Biblia în fiecare zi! încercaţi să vă culcaţi devreme ca să puteţi citi Scriptura dimineaţa, când mintea este proaspătă! Veţi vedea ce luptă teribilă trebuie să duceţi pentru aceasta! Dar nu există biruinţă fără luptă. Şi puterea este în Dumnezeu.

De ce numim Biblia o comoară?

Ce au spus despre Biblie:

Andrew Jackson - „Cartea aceasta, domnule, este piatra pe care stă Republica noastră.”

Robert E. Lee - „În toate dilemele şi necazurile mele, Biblia nu a eşuat niciodată să-mi dea lumină şi putere.”

Lord Tennyson - „Este imposibil să înrobeşti mental sau social un popor care citeşte Biblia. Principiile Bibliei sunt fundamentul libertăţii umane.”

Immanuel Kant - „Existenţa Bibliei, ca o carte  pentru  oameni, este cel mai mare beneficiu pe care 1-a exprimat vreodată rasa umană. Orice atentat de a o deprecia este o crimă împotriva umanităţii.”

Sir Wiliam Herschel - „Toate descoperirile omeneşti par să fi fost tăcute cu scopul de a  confirma din ce în ce mai puternic adevărurile conţinute în Sfintele Scripturi.”

Sir Isaak Newton - „În Biblie sunt mai multe semne sigure de autenticitate decât în toată istoria profană.”

Goethe - „Lăsaţi cultura minţii să avanseze, lăsaţi ştiinţele naturale să progreseze chiar în cea mai mare măsură şi adâncime, şi mintea umană să se lărgească atât de mult cât doreşte: dincolo de elevaţia şi cultura morală a Creştinătăţii atât cât străluceşte şi răzbate afară din Evanghelii, nu va merge.”
„Dacă ar fi să fiu dus la închisoare şi mi s-ar îngădui să iau cu mine numai o singură carte, aş alege Biblia.”

Martin Luther - „Biblia nu este învechită, nici modernă, este eternă.”

Walter Scott - pe patul de moarte, a spus fiului său mai mare: „Dă-mi cartea!” Fiul a întrebat la ce carte se referă tatăl. Scott a răspuns: „Este numai o carte care se poate numi CARTEA: Biblia!”

Prof. Bettex - „Biblia este o carte care răspunde la întrebările unui copil şi ia în râs înţelepciunea unui înţelept”

Regina Victoria - „Cartea aceasta contează pentru supremaţia Angliei.”

Charles Spurgeon - a citit Biblia de o sută de ori şi a zis : „Când o citeam pentru a suta oară am găsit Biblia nemărginit mai frumoasă decât prima oară”

Concluzie

Să dezgropăm zilnic comoara Bibliei care ne vorbeşte despre Dumnezeu, despre creaţiune, despre Iisus Hristos, care ne învaţă cum să trăim şi că Dumnezeu este cu noi ca un prieten. Când avem vreun necaz să ne rugăm!
Aţi mers vreodată în audienţă la primar? La prefect? La un ministru? Dumnezeu este nevăzut... Cum putem avea o audienţă la Dumnezeu? E mai greu?

(autor: necunoscut; preluat din ziarul Viaţă şi Sănătate)