De
cand cu revolutia, Biblia a devenit un subiect la moda pana intr-atata
incat orice publicatie care se respecta se simte datoare sa o citeze.
De ce Biblia? Dintr-un spirit de revansa, din dorinta de a fi in ton cu
lumea, din naturala inclinatie spre imitatie, sau poate fiindca e un
subiect la moda? Poate din toate aceste motive si din multe altele
asemanatoare. Dar dincolo si mai presus de toate aceste motive pentru
ca Biblia nu este o carte, ci CARTEA!
Sub
aspect literar-artistic ea este o capodopera. Sublimele si plinele de
vigoare si farmec poetic carti ale Psalmilor, Cantarea Cantarilor
(acest poem desavarsit, de o gingasie incantatoare), Iov (poezie de
profund dramatism intretesut cu cea mai subtila filozofie
existentialista), Plangerile lui Ieremia (cu lamento-ul lor atat de
specific oriental) sunt tot atatea argumente ale valorii sale literare.
insa ce putem spune despre grupul reprezentativ de carti sapientiale
(ale intelepciunii): Proverbele, Eclesiastul, din nou Iov, sau despre
scrierile cu vadit caracter filozofico-moral ale lui Pavel?
Sau
cum putem cantari valoarea masivului corp de scrieri profetice incepand
cu marii profeti ai Vechiului Testament, Isaia si Ieremia, continuand
cu cei asa numiti mici (14 carti – de la Ezechiel la Maleahi), dintre
care se remarca Daniel si sfarsind cu acea presupusa carte a tainelor,
Apocalipsa, care este de fapt o descoperire, asa cum si incepe ea: Descoperirea lui Isus Hristos... (Apocalips 1,1).
Valoarea si veridicitatea cartilor istorice ale Bibliei, de la acel: La inceput Dumnezeu a facut Cerurile si pamantul (Geneza
1,1) cu care Cartea isi deschide paginile si pana la aparent obscurele
si insignifiantele referiri la evenimente, personaje istorice, popoare
si imperii, validate insa pana la amanunt de marturiile tot mai
numeroase ale arheologiei, completeaza ansamblul acestei biblioteci
care este CARTEA.
Dar ceea ce face ca Biblia sa aiba o asa audienta si o asa longevitate este farmecul Evangheliilor care descriu cum:
la inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era
Dumnezeu...si Cuvantul s-a facut trup si a locuit printre noi (Ioan
1,1.14). Biblia nu este o carte de sorginte omeneasca, ci este Cuvantul
lui Dumnezeu. A vorbi despre ea nu este o chestiune de moda, ci o
necesitate vitala pentru om. Dincolo de invelisul omenesc al cuvintelor
si expresiilor ei sta Autorul ei care este Creatorul cerului si al
pamantului, dar in acelasi timp este si bunul nostru Tata care ne
vorbeste ca unor copii iubiti.
De ce
Biblia?
Pentru ca ea este memoria ancestrala a omenirii, a inceputului, a originii... Pentru ca ea este cea mai inalta si mai pura filozofie, cea mai suava si mai sublima poezie. Este balsam sigur pentru suflet si raspuns competent la toate intrebarile. Si mai ales ea este Adevarul.
De ce Biblia?
Fiindca in ea Dumnezeu imi vorbeste cu iubire si imi fagaduieste ca voi fi iarasi cu El. Fiindca in ea il gasesc pe Isus Hristos, Mantuitorul meu. Fiindca ea satisface cele mai profunde nevoi ale mele.
De ce Biblia?
Fiindca ea este CARTEA!
Pentru ca ea este memoria ancestrala a omenirii, a inceputului, a originii... Pentru ca ea este cea mai inalta si mai pura filozofie, cea mai suava si mai sublima poezie. Este balsam sigur pentru suflet si raspuns competent la toate intrebarile. Si mai ales ea este Adevarul.
De ce Biblia?
Fiindca in ea Dumnezeu imi vorbeste cu iubire si imi fagaduieste ca voi fi iarasi cu El. Fiindca in ea il gasesc pe Isus Hristos, Mantuitorul meu. Fiindca ea satisface cele mai profunde nevoi ale mele.
De ce Biblia?
Fiindca ea este CARTEA!
(autor: Valeriu Petrescu)