Ce nu este în regulă cu lumea aceasta? De ce nu putem avea o lume complet nouă, o viaţă bună, fără suferinţă?
Dacă cineva ţi-ar spune „Nu cred în existenţa regizorilor buni fiindcă toate filmele pe care le-am văzut până acum sunt jalnice”? E pe undeva un argument logic, nu?
Argumentul spune implicit că filmele bune sunt posibile, de fapt argumentul sună cam aşa: De vreme ce cred că filmele bune sunt posibile, şi toate filmele pe care eu le-am văzut sunt groaznice, nu cred să existe regizori buni de filme.
Acesta este genul de argument folosit pentru a pune la îndoială existenţa Lui Dumnezeu. Oamenii spun „Nu cred în Dumnezeu, fiindcă lumea de azi este aşa de groaznică.” Implicaţia, dacă persoana realizează sau nu, este că o lume bună este posibilă.
O lume complet nouă
Deci, cum ajungem la lumea cea buna? Prin evoluţie? Potrivit modelului evoluţionist, se presupune ca lumea se îmbunătăţeşte. Dacă evoluăm suficient de mult timp, în final vom avea un film bun. Dar dacă ne îmbunătăţim, de ce avem mai multe războaie, mai multă crimă, mai multă nedreptate, mai mult divorţ, mai mult abuz? Într-un fel filmul nostru se înrăutăţeşte, nu se îmbunătăţeşte...
Poate acesta este adevărul pe care nu ne place să-l confruntăm. Este o lume rea fiindcă noi suntem regizori răi. Suntem fiinţe cu greşeli şi păcate. Inteligenţa şi tehnologia sporite nu rezolvă problema crimei lăcomiei şi înşelătoriei. Inima omului este problema, oricât de mult am „evolua”. Suntem centraţi pe noi şi ne promovăm pe noi, ceea ce este şi încurajat de evoluţie (supravietuirea celui mai adaptat)
Ce nu este în regulă cu lumea?
O întrebare de pus este „Îi place lumea aceasta Lui Dumnezeu?” Biblia ne spune că „Ceea ce este în lume, pofta cărnii pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii nu sunt de la Tatăl, ci din lume” (1 Ioan 2:16). Lumea funcţionează pe principiul poftei cărnii („Am nevoie de asta”), pofta ochilor („Vreau asta”) şi lăudăroşia vieţii („Merit asta”). Oare nu este posibil ca aceste trei atitudini să fie cauza celor mai multe probleme din lume? Şi oare nu este posibil ca aceste lucruri să nu Îi fie plăcute Lui Dumnezeu?
A doua întrebare pe care trebuie să ne-o punem este „Conduce Dumnezeu în întregime spectacolul?”. Biblia ne spune da şi nu. Dumnezeu este Suveran, dar El ne dă de asemenea posibilitatea să facem alegeri. El nu este ca un poliţist după fiecare gând sau acţiune ale noastre. Această libertate de a alege poate duce la un film prost. Adăugaţi la aceasta faptul că în vreme ce Dumnezeu este „Regele întregului pământ” (Psalmul l47:7), din anumite motive Biblia îl numeşte totuşi pe diavolul „conducătorul lumii acesteia” (Ioan 12:31, 14:30, 16:11; 1Ioan 5:19). Deci vedem din nou că în vreme ce Dumnezeu e suveran El ingăduie creaturilor Sale voinţa liberă.
O a treia întrebare de pus este „Este lumea aceasta împărăţia Lui Dumnezeu?”. Biblia ne spune că nu. Isus a spus „Împărăţia mea nu este din lumea aceasta” (Ioan 18:36). La acest moment în timp Împărăţia Lui Dumnezeu este una invizibilă şi spirituală. Chiar dacă este rege peste noi toţi, nu toţi I-am îngăduit să fie rege peste inimile şi vieţile noastre. Aceia dintre noi care I-am îngăduit sunt parte din Împărăţia Lui (chiar dacă trăieşti în lumea aceasta care nu este Împărăţia Lui).
O întreagă lume nouă fără suferinţă
Deci filmul propriu-zis al Lui Dumnezeu nu a fost încă arătat. Dar va veni o zi când „Împărăţia lumii a devenit împărăţia Domnului nostru şi a Hristosului Său” (Apocalipsa 11:15). În acea zi vom vedea un film cu mult mai bun, fiindcă un Regizor bun va mânui lucrurile. Dumnezeu are planuri pentru o lume mai bună şi ea nu va fi deloc ca şi aceasta. El este un Regizor bun. Iată o mică secvenţă:
„Iată, cortul Lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va locui cu ei. Ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei şi va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Moartea nu va mai exista; nici tristeţe nici durere, nici plâns, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:3-4)
(autor: necunoscut; preluat din Fitzuica)