Ucenicia presupune schimbarea competenţelor. Ai fost pescar de peşte, acum te fac pescar de om. Petru este în devenire. Ucenicia desfiinţează proverbul: "câinele bătrân nu mai învaţă lucruri noi".

Petru se mişcă în Evanghelie între cele două competenţe ale sale: cea nou câştigată, pentru oameni şi cea veche la care se întoarce când este în depresie, după moartea Domnului, la undiţele sale.

Din moment în moment iese de pe axa pescăriilor sale, de om şi peşte, peşte şi om şi încearcă a deveni umblător pe ape. Ratează. Tragi-comică ratare.

Când Isus este vândut, Petru îşi încearcă talentul de războinic încercând să lupte cu un cuţit de eviscerat peşte.

Petru nu ştie să mintă, nu ştie să îşi schimbe accentul şi vorbirea, nu ştie să meargă pe ape…

Petru încearcă să taie un gât. Nu ştie, este incompetent. Vrea gâtul şi îi iese urechea. Prost mânuitor de sabie. Cosorul nu-l ascultă în mâna de pescar care a tăiat doar în burţi de peşte. Ratează din nou. Trist-dramatică ratare.

Tot ce face Petru în alte domenii de competenţă decât Evanghelia şi pescuitul de oameni este glorioasă ratare şi facere de râs…. chiar şi fostul său domeniu de excelenţă. Nici să pescuiască nu mai ştie şi nu mai poate fără Domnul (Ioan cap. 21)

Ucenicia se desăvârşeşte atunci când toate domeniile de performanţă ale trecutului sunt lăsate în urmă.

Fostul pescar devine păstor… "Paşte mieluşeii Mei".

Războinicul ratat devine împăciutor între oameni... "Paşte oiţele Mele".

Ucenicul trebuie să fie de râs, frânt şi învins, ratat în mod desăvârşit şi umilit la el acasă pentru a fi antrenat să lucreze schimbarea competenţelor în alţii.

Pescarul descalificat la scenă deschisă devine cel mai bun maestru pentru cei care doresc să devină pescari de oameni.

Războinicul ruşinat devine cel mânuitor al cârjei pastorale.

(autor: Marius Cruceru)