Lumea corăbiilor care au existat vreodată şi care există astăzi este de necuprins în statistici, în mulţime, felurime şi scopuri. De la barca unui sărman pescar din trei scânduri cârpite până la transatlanticele de pasageri sau portavioanele de azi, de la găoacea din trestie şi smoală în care Iochebed l-a pus pe Moise, copilul ei şi i-a dat drumul pe Nil şi până la platformele oceanice, adevărate oraşe plutitoare, să te tot încurci sau să înveţi despre corăbii.

în vorbire spirituală, însă, nu sunt decât două corăbii de când lumea: corabia lui Noe şi Titanicul. O corabie poruncită de Dumnezeu şi una scornită de oameni. O corabie a ascultării şi o corabie a trufiei. O cărabie a salvării şi o corabie a pierzării. Amândouă aduse în atenţia întregii omeniri, fiecare la timpul ei cu învăţătură de viaţă şi moarte, chiar de viaţă şi de moarte veşnică. Acum, când amândouă sunt istorie deja, lecţia predată în toate detaliile ei ar trebui s-o ştim şi s-o trăim.

Corabia lui Noe construită într-o lume fără apă era un monument al credinţei, un locaş în care omul să se ascundă de furia valurilor pe care nu le văzuse niciodată. Titanicul, dimpotrivă, într-o lume a valurilor a fost făcut pentru înfruntarea valurilor. Umilinţă şi mândrie. La prima, Dumnezeu îi spune lui Noe cum s-o facă, şi el ajutat de familia lui o face întocmai centimetru cu centimetru fiecare colţ, fiecare unghi, fiecare boltă. 120 de ani. Lumea din jur e batjocoritoare, dar el nu dă înapoi în pofidă nici unui nor pe cer. La cea de-a doua corabie, crema ingineriei corăbiene este la lucru, căpitani de vase prin naştere din generaţii de căpitani de vase, oameni ai apelor îşi scapără inteligenţele pentru corabia visurilor lor ca să fie mai presus de natură şi fără de Dumnezeu, Făcătorul naturii.

La corabia lui Noe nu subscrie nimeni. încă două lemne de chiparos unul lângă altul, încă o găleată de smoală care le uneşte, încă o cămăruţă gata. 120 de ani. Aproximativ 37.570 zile lucrate şi 6.260 Sabate în care s-a odihnit. Câţi au subscris cu fonduri la construirea Titanicului? Care mai de care. Câţi au lucrat? Mult mai mulţi. Câţi ani? Mult mai puţini. Zi şi noapte. Fără Sabate. Să fie gata repede. La prima corabie era vorba de “îndelunga răbdare a lui Dumnezeu”, la a doua “graba arătării iscusinţei omeneşti”.

în prima nu a venit să intre nimeni deşi invitaţia se făcea în fiecare zi fără plată. Pentru a doua biletele erau vândute cu mult înainte. în corabia lui Noe, animalele şi păsările au intrat perechi, unele după altele, aşezându-se cuminţi înăuntru, fiecare după instinctele lor. Pe Titanic, îmbarcarea a fost o demonstraţie a bogăţiei, a modei, a performanţei.

Şapte zile corabia lui Noe a stat pe uscat cu o aiureală de batjocoritori împrejurul ei ca într-o nebunie a lumii. Din prima clipă Titanicul şi-a dat drumul pe ape în aplauzele lumii de afară şi a celei dinlăuntru. O altfel de nebunie a lumii...

Corabia lui Noe nu avea cârmă. “Cum o vei conduce, tată?” or fi întrebând ceilalţi. Şi a început să plouă şi Noe şi-a strâns familia într-un colţ al corabiei şi a îngenunchiat în rugăciune. O corabie fără de cârmă şi fără de vâsle. O conducea Dumnezeu de pe tronul Său. Cârma era acolo. Noe făcuse destul, făcuse tot ce-i spusese Domnul. Acum avea grijă înăuntru de ai lui şi de vieţuitoarele de acolo. Cu toată alta era parada epoleţilor pe Titanic...

Şi poate Iafet, fiul lui Noe, uitându-se pe fereastra corabiei a strigat speriat: “Tată, ce ne facem? Vine spre noi un val cât un munte!” Şi Noe i-a răspuns: “Fii liniştit, fiule! Domnul va avea grijă.” Poate nu la fel de speriat, dar îngrijorat unul din oamenii din posturile de observaţie spune căpitanului: “Căpitane, în faţa noastră este un munte de gheaţă uriaş! Să-l ocolim!” Muntele de gheaţă nu era, însă, mai mare ca mândria căpitanului şi el a răspuns: “înainte cu toată viteza! Titanicul este mai puternic decât orice munte de gheaţă!”

Câte zile a mers corabia lui Noe pe apele dezlănţuite pe toată faţa pământului? Citiţi în Geneza capitolul 8! Apoi vieţuitoarele şi Noe cu familia sa au abandonat corabia pe Muntele Ararat şi au populat un pământ uscat de suflarea lui Dumnezeu. Câte zile a durat Titanicul pe apele oceanului? Câţi au murit? Câţi au supraviţuit? Cum? Ştiţi toate acestea mai bine decât mine...

Cercetători curioşi sau vrând să înveţe ca şi noi din lecţiile istoriei caută corabia lui Noe pe un vârf de munte şi Titanicul pe un fund de ocean.

Ca simbol, două corăbii pentru fiecare suflet de pe pământ, inclusiv pentru tine stimat cititor. Corabia lui Noe, corabia credinţei în Dumnezeu şi a ascultării de El, corabia salvării şi Titanicul, corabia mândriei omeneşti şi a încrederii omului în puterea sa proprie desprins de Dumnezeu şi împotriva lui, corabia pierzării. în care intri? Intră în prima!

(autor: Benone Burtescu)