Cât de tare poate să te bată gândul?

Gândul te bate la cap, ca o nevastă cicălitoare? Ca un tată cu palmă grea care-şi ridică copilul de la pământ când îl plesneşte pe fese? Ca o mamă disperată care-şi primeşte fiul acasă la trei noaptea după ce a golănit prin oraş şi îl bate peste cap cu baticul, cu o gestică largă, dar cu atingere uşoară?

Cum te poate bate gândul? Ca un pantof nou care face bătături, sâcâitor? Ca un picur de ploaie în streaşină? Ca o curea de raniţă soldăţească la drumul lung?

Cum te poate bate gândul? Cum bate vântul? Cum bate boarea rea de primăvară sau cea grea de toamnă?

Zilelea astea m-a bătut gândul!

Foarte tare. Numai în gură şi în cap. M-a bătut cu picioarele şi cu pumnii şi la un moment dat, când tocmai dădeam să mă scol, a sărit pe mine şi ne-am tăvălit prin ţărână dintr-o parte în alta ca luptătorii mongoli, unşi cu grăsime şi praf.

Ne-am luptat ziua şi noaptea. Sunt tot plin de vânătăi...

Gândul este tare. Dacă-l laşi să crească, se duce repede în sus, cât alţii-ntr-un an, el într-o zi. Ca Făt Frumos creşte sau ca Zmeul cel Viclean...

Când e copil e uşor de stăpânit. Dacă şi-o ia în cap, dacă “ţi-o ia în cap”, mai bine zis, atunci... atunci e greu.

Aşa, cum vă ziceam, m-am bătut cu gândul. Zi de toamnă până-n seară şi-apoi am luat-o de la capăt. A sărit sângele pe pereţi.

La un moment dat l-am lovit la încheietura coapsei. Aşa m-a învăţat Cineva. Cică merge-ntodeauna.

Ştiţi cum s-a chircit? Gemea şi nu putea să respire. L-am încălecat, i-am pus căluşu-n gură şi l-am făcut rob, rob ascultării...

M-a privit cu ochii vineţi. Eu gâfâiam într-o parte, el se sufoca sprijinit pe celălalt perete cu petecul ăla de cârpă-n gură. L-am sufocat aproape că tot voia să devină vorbă. Eu îl încălecasem să devină cuvânt, el, nimic, tot vorbă voia. Eu, cuvânt, el, vorbă şi tot aşa.

L-am dus la socoteală. L-am dus la piaţa de sclavi. Mi l-a cumpărat Cine mă învăţase cum să birui cu el. Zicea că El ştie ce să facă cu el.

I l-am dat şi ne-am dus să prânzim. Mi-a povestit povestea Lui.

El a fost dintotdeauna Adevăratul Gând devenind Logos...

(autor: Marius Cruceru)