Lângă rubrica MATRIMONIALE, unde ochiul se poate delecta cu femei goale - oare în vederea căsătoriei (vezi sensul etimologic al lui matrimonium) s-au etalat acolo? - pe următoarea coloană la mica publicitate, se întinde rubrica OCULTISM, unde informaţiile puse cap la cap pot uşor să provoace o furtună în creierul cititorului. Un fel de exerciţiu de echilibristică din care mai mult ca sigur ieşi învins.

Pozele cu măicuţe sunt aici înşirate alături de pozele cu vrăjitoare. Iată două anunţuri:

1. LENUŢA, VRĂJITOAREA CEA MAI PUTERNICĂ din toate timpurile, deschide cartea de tarot şi vă poate prezice prezentul şi viitorul cu precizie, vindecă de epilepsie, boli incurabile ce nu pot fi tratate medical. Tel…

2. SLUJNICA Domnului Maria, cu harul sfânt deschide pravila bisericească gratuit. Face rugăciuni, ajută persoanele necăjite. Sunaţi cu încredere! Tel…

Ce diferenţă există între cele două tipuri de “servicii”?

Vrăjitoarea deschide cartea de tarot, slujnica Domnului deschide pravila.

Cât costă harul? Deşi serviciul e gratuit în cazul măicuţei, probabil telefonul e cu suprataxă. Măicuţa nu promite miracole, însă afirmă că are “har sfânt” şi-i ajută pe cei în nevoi.

Dar harul nici nu se poate cumpăra, nici nu se poate vinde. Că dacă s-ar fi putut, ar fi fost Dumnezeu nedrept. Cum pot atunci “slujitorii” Lui să facă negoţ cu el? E limpede cui slujesc, ce formă de evlavie au şi de ce duh sunt călăuziţi.

Vrăjitoarea nu zice cine îi e stăpân, dar oare cât de greu e de aflat?

Şi totuşi, oamenii se înghesuie să caute astfel de “rezolvări”. Oamenii caută reţeta: miraculos instant. Unele anunţuri promit că problemele se rezolvă cu “minuni pe loc”. Periculoasă echilibristică a sufletului!…

Ce caută în acelaşi loc slujnica Domnului cu vrăjitoarea? Doar aşa, pe principiul tezei şi antitezei?

Iată un al treilea anunţ, la aceeaşi rubrică, un fel de sinteză:

3. TĂMĂDUITOAREA Bianca împreună cu măicuţa Veronica şi-au unit puterile şi rezolvă în 24 ore probleme lipsite de speranţă şi telefonic. Tel…

Anunţul e însoţit de o poză cu o măicuţă şi o mireană.

E drept că în economia sacrului, şi ce e sfânt e pus deoparte, şi ce e pângărit, necurat, trebuie separat, scos din tabără etc. Iar consacrarea se face atât pentru Dumnezeu, cât şi pentru diavolul.

Eliade arată această ambivalenţă vorbind despre tabu. Atingerea de obiecte sau persoane sfinte sau necurate, aparţinând aşadar unui regim ontologic diferit, poate pune în pericol persoanele care realizează atingerea.

însă această glisare între două sfere de influenţă e chiar mai gravă decât un exerciţiu de echilibristică pe sârmă. Fiindcă ori eşti cu Dumnezeu, ori cu Mamona. Şi dacă nu e glisare, ci suprapunere inconştientă de planuri, nu poţi ieşi decât învins.

(autor: Adamaica)