Privita de aproape, viata oamenilor este morala. Cercetata de departe este pura psihologie. Analizata de foarte departe, ea este un simplu act mecanic. Insa atunci cand te opresti asupra ei de foarte aproape, este o mare tragedie. Cu toate ca am fost chemati de Dumnezeu la desavarsire, inca ne mai zbatem in neajunsurile vietii noastre. Una din marile tragedii ce bantuie printre noi este criza de caractere, criza „omului din launtru”. Dumnezeu a asezat ochii nostri in asa fel, incat sa nu ne putem vedea chipul. In schimb, am primit ochii mintii ca sa ne vedem chipul launtric, sa vedem „omul din launtru”. Cu timpul insa, omul, adica eu si cu tine, ne-am descoperit cu mare entuziasm chipul din afara si am uitat sa privim la cel interior. Nu suntem oare obisnuiti uneori, la intalnirile private sau de la biserica, pe strada sau in dialoguri cotidiene, sa dam cu bidineaua cea mare peste cinstea, omenia, valoarea, talentele sau alte valori sufletesti ale semenilor nostri, ba chiar uneori ale prietenilor nostri, cu scopul ascuns si lipsit de altruism de a pune in valoare pretinsa noastra superioritate? Poate ca da… poate ca nu…

Stocul „omului din launtru” insa se cam apropie de zero printre noi. In cartea sa, Aventuri solitare, Octavian Paler face o comparatie intre America si Europa, scotand in evidenta faptul ca tinta celor doua modele de civilizatie este diferita. In timp ce Europa alearga dupa „cultura”, America alearga dupa „confort”. Aceste doua idealuri modeleaza viata si stradaniile a milioane de oameni. In Europa „ cultura este obsesia sistemului educational”. In America, „confortul este esenta culturii”. Fara a intentiona sa intru in aceasta disputa, doresc doar sa observ ca proba suprema a unei fiinte umane, si prin aceasta si a unei intregi civilizatii, nu este nici „cultura” si nici „confortul”, ci caracterul. Octavian Paler subliniaza de asemenea, cu toata forta, ca in lume „nu exista progres, in afara celui launtric”.

Cultura europeana

Acumularea de cunostinte este sinonima cu intelepciunea pentru europeni. De la Gibraltar si pana la muntii Urali, „ideile” sunt „dumnezeii” carora li se inchina intelectualii europeni. Europa traieste inca in epoca „ideologica”, analizand totul, autoanalizandu-se, filozofand pe marginea oricarui subiect, avand placerea de a despica firul in patru. Ca sa intelegem mai bine specificul european, Octavian Paler il defineste drept „o magie a oglinzii”: „Oglinda l-a ajutat pe om sa se intrebe cine e, ce rost are pe lume, ce vrea, ce asteapta de la altii”. In opinia sa, America a inlocuit aproape total „Magia oglinzii cu Magia calculatorului ”, obligand pe „ inchinatori ” sa fuga de ei, in jocuri sau in interminabile depozite de informatii. Urmand acest drum, civilizatia e capabila sa produca un rau cu urmari greu de evaluat. Il poate transforma radical pe om intr-un maniac al tehnologiei, fugar intr-o directie spre nicaieri, preocupat mai mult de grija de „a avea” decat de scopul primordial, urmarit de Dumnezeu in om, si anume grija de „a fi ”. „ …ci chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi, omul nostru din launtru se inoieste din zi in zi.” (2 Cor.4,16 u.p) „… caci lucrurile care se vad sunt trecatoare, pe cand cele ce nu se vad, sunt vesnice.” (2 Cor. 4,18 u.p)

Confortul american

Confortul american se compune din pace si prosperitate. Idealul acesta a facut ca toate preocuparile „milioanelor de necajiti”, veniti aici din cele patru colturi ale lumii sa anime fiecare zi de truda si lupta. In legatura cu acesta, iata cateva reflectii din aceeasi carte a lui Octavian Paler: „Incontestabil, America avanseaza cu o viteza pe care Europa n-are cum s-o egaleze – dovada ca laboratoarele americane pregatesc premii Nobel in serie. Ea este in acelasi timp plina de contradictii. A creat o industrie alimentara parca anume pentru  incurajarea obezitatii si o alta industrie pentru combaterea obezitatii, in care moda „fara”,  adica „fara colesterol”, „fara grasimi”, „fara multe calorii” a ajuns o adevarata obsesie… Daca esti singur, poti conversa, folosindu-te de calculator, cu toata lumea.  La televiziune, se zambeste chiar si atunci cand e prezentat buletinul meteorologic, de parca „starea vremii” ar fi o marfa careia i se face reclama, trebuie vanduta. De altfel, nu e de mirare ca „happy-end”-ul a cunoscut o cariera atat de infloritoare la Hollywood. Americanul simte nevoia sa fie asigurat ca viata e frumoasa si ca binele triumfa pana la urma asupra raului. Dupa gustul american, „Hamlet”, „Anna Karenina” sau „Romeo si Julieta” ar trebui sa aiba alt final… Poate ca forta Americii sta intr-o sinteza ciudata. Americanul, am notat undeva, e un barbar supercivilizat. Are vitalitatea barbarului, neobosit de istorie si priceperea de a nu se pierde in subtilitati. El rezolva simplu incurcaturile filozofiei in care se complace Europa. Ceea ce e util e bun! Ceea ce e profitabil e si mai bun!” Fie ca s-a oprit in loc, obosita si naucita de istorie, fie ca se avanta nebuneste cu capul inainte spre… nicaieri, lumea de astazi, din Europa si din America si nu numai, are nevoie sa i se spuna ca exista si o a treia cale spre progres: cea oferita de Creatorul universului, prin trimiterea in lumea noastra a Fiului Sau, Isus Hristos.

„Omul din launtru”... sau caracterul crestin

Venind in lumea noastra si luand trup de om, Dumnezeu a intrat in istorie, ca sa-i vorbeasca creaturii instrainate si sa-i comunice, in limba ei rupta de eternitate, care ii este destinul si datoria. Lucrarea lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, nu este oferta unei culturi universale si nici darul unor cunostinte care sa ne inlesneasca drumul catre confortul personal. Problema primordiala a Lui este cum sa ne faca sa privim mai des in noi insine si sa ne ajute sa ne ridicam la starea corespunzatoare a celor care locuiesc „in societatea lui Dumnezeu”. Biblia ne spune ca „in Hristos locuiesc toate comorile intelepciunii si stiintei”. Cu toate acestea, Mantuitorul nu a intemeiat acum doua mii de ani, pe pamant, o noua scoala de filozofie, ci a inaugurat „omul din launtru”, nascut prin iertare si lucrarea Mangaietorului. Scriptura ni-L prezinta pe Fiul lui Dumnezeu inmultind painile si pestii, vindecand slabiciuni trupesti, mergand pe ape, potolind calamitatile naturale si, in final, biruind chiar si moartea. Dar toate acestea nu-L fac recursorul unei ere „super-tehnologice”. Desi putea sa o faca, Isus Hristos nu ne-a daruit nici aerul conditionat, nici masina cu abur sau cu explozie, nici energia atomica si nici vreun leac universal impotriva tuturor epidemiilor ucigase. „Medicul cel Bun” a ales sa trateze un pacient mult mai important decat trupul nostru: „omul din launtru”.
Privind de la inaltimea perspectivei vesnice, pe care Biblia o asaza de atata timp inaintea noastra, intelegem ca atat Europa, cat si America au gresit calea. Intr-o providentiala alegere  a cuvintelor, Dumnezeu spune: „Voi prapadi intelepciunea celor intelepti (cultura europeana) si voi nimici priceperea celor priceputi” (confortul progresului tehnologic american) (1 Cor. 1,19; Iov 5,12-13; Ier. 29,14; Ier. 8,9).

De asemenea, apostolul Pavel intreaba retoric: „Unde este inteleptul? Unde este carturarul?... N-a prostit Dumnezeu intelepciunea lumii acesteia? Caci intrucat lumea, cu intelepciunea ei, n-a  cunoscut pe Dumnezeu in intelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a gasit cu cale sa-i mantuiasca pe credinciosi prin nebunia propovaduirii crucii”.(1 Cor 1,19-21). Astfel ca, Dumnezeu a reformat lumea, nu prin cultura sau revolutie tehnologica, ci prin cruce, trimitand in lumea umbrelor pe Fiul Sau, ca sa moara pentru vina mea si a ta. Mantuitorul inca  ii asteapta pe cei care cred in jertfa Lui sa vina la El si sa-si modeleze astfel, pentru vesnicie si mantuire, „omul din launtru”. Caracterul, sau „omul din launtru”, inseamna o baza neclintita de adevar moral, o lume a idealurilor inalte care sa fie in stare sa miste vointa pentru a realiza lucrurile lui Dumnezeu, taria de a urma idealurile Sale cu riscul de a indura pierderi considerabile… statornicie neclintita si nesovaitoare in urmarea idealurilor cerului. La intrebarea cum se poate schimba caracterul cuiva, filozofii lumii au spus ca aceasta se va face fie atunci cand oamenii vor fi „iluminati” de cunostintele civilizatiei, fie atunci cand vor fi scosi din panica celor sortiti sa traiasca in lipsuri si saracie. Nici comunismul ateu si nici materialismul capitalist, supraabundent, nu au reusit insa schimbarea caracterului. In confuzia contemporana, glasul limpede al Scripturii ne propune o solutie in doua etape: o transformare a „omului din launtru” prin influentare si imprimare.

Isus Hristos – posibilul portret al devenirii noastre

Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sau in lume, ca sa vedem in El un ideal si un posibil portret al devenirii noastre eterne. Am fost creati „dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu” si nu ne vom implini decat atunci cand vom redeveni „asemenea Lui”. Mantuitorul S-a intrupat ca sa-L putem vedea iarasi pe Creatorul nostru. Omenirea este mereu atrasa si fascinata de frumusetea si perfectiunea Lui. Chiar cele mai mari opere de arta sunt izvorate din admiratia fata de Cel ce a devenit Rascumparatorul lumii.

Duhul Sfant – solutia „stocului zero”

Admiratia noastra fata de Isus ne lasa inca neputinciosi si falimentari in stradaniile noastre. Din aceasta cauza, Dumnezeu a hotarat sa ne rezolve aceasta problema prin trimiterea Duhului Sfant, care este dat tuturor celor ce-l cer. Schimbarea produsa de Duhul Sfant in inimile noastre este prezentata de Pavel in scrisoarea sa catre crestinii din Galatia: „Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor”. (Gal.5,22-23) Adevarul este ca nu ne putem schimba singuri. Suntem facuti de Dumnezeu si putem fi recuperati doar prin stradaniile Lui pline de dragoste. Gandeste-te, iubite cititor, acum, la inceput de an, la „omul din launtru...”. Esti multumit de el? Cum ai dori sa arate in 2007? Ce asteptari ai de la tine? Dincolo de educatia pe care o avem sau de confortul pe care il avem, prin case sau masini, va invit sa luati decizii spirituale care sa nu reduca stocul „omului din launtru…” la zero, ci, din contra, sa-l creasca. Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, iar ce vom deveni este darul nostru pentru Dumnezeu. Pentru cei ce vor reusi exista o mare rasplata.

• Pe cine ti-ai dori ca sot, sotie, ginere sau nora? Pe cineva „cult”, „bogat” sau „de caracter”?
• Cui i-ai incredinta, spre pastrare, banii? Unuia „cult”, „bogat” sau „de caracter”?
• „Omul din launtru” este ceea ce esti tu pe intuneric.
• Ii admiram pe oamenii de geniu, ii invidiem pe cei bogati, ne temem de cei aflati la putere, dar, de necrezut, nu ne incredem decat in oamenii de caracter.
• Caracterul unui om este ca si gardul de scanduri: nu poate sa stea mai bine in picioare, daca-l dai cu vopsea.
• „Omul din launtru” este ceea ce ai face, daca ai fi sigur ca nimeni nu va afla vreodata.
• Daca vrei sa cunosti caracterul cuiva, uita-te la felul in care-i trateaza pe cei de la care nu poate castiga nimic.
• Reputatia este ceea ce cred oamenii despre noi, „omul din launtru” este ceea ce vede Dumnezeu ca suntem.

(autor: Laurentiu Gheorghe)