Vestea că Isus Se întoarce acasă a circulat repede. Nu doar pentru faptul că lipsise mult din sat, ci pentru că fusese vecinul lor aproape treizeci de ani. De vreo doi ani, după ce Şi-a strâns lucrurile, a plecat. Ciudat...

In InfoSinagoga apăreau veşti despre lucrurile misterioase pe care le săvârşea Isus lângă Iordan, la Ierusalim, în Galilea. Adesea, la fântâna satului sau la piaţă, bărbaţii şi femeile din Nazaret discutau ultimele zvonuri despre Isus.

Multe dintre istorisiri prezentau un erou, personaj diferit de cel pe care-l ştiau ei. Pe timpuri, în Nazaret, Isus era ascultător, vecin bun, liniştit, smerit, interesat de lucrurile lui Dumnezeu şi de binele semenilor.

De pildă, nu de mult auziseră de implicarea lui Isus în curăţirea templului. Dar vecinul lor nu încercase niciodată aşa ceva la sinagoga din Nazaret. Bine, gândeau ei, la urma urmei, bisericile de la oraş merită un asemenea tratament.

Se înmulţeau, de asemenea, rapoartele despre miracole, vindecări şi exorcisme. Nimeni nu ştia ce să creadă: consătean care face bine sau consătean care face necazuri? Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galilea şi I s-a dus vestea în tot ţinutul... (Luca 4,14). In ziua de sărbătoare, credincioşii din Nazaret aşteptau cu mândrie să intre Isus în sinagogă. Parohul L-a invitat să predice. Şi, în timp ce Se îndrepta spre altar, două credincioase în bancă şuşotesc: „Acesta-i fiul lui Iosif, ştii? A fost vecin cu noi.” Ioan Botezătorul Il proclamase ca Fiu al lui Dumnezeu. Ucenicii credeau că este Mesia. Mulţimile Il acceptau ca mare învăţător şi profet. Dar, acasă la El, Isus era doar fiul lui Iosif. Când mergea vestea despre minunile lui Isus, le plăcea să se ştie că sunt consătenii Lui.

In timpul predicii, cei mai mulţi locuitori ai Nazaretului au pierdut sublinierea: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să…” Ştiau că acesta este un pasaj mesianic şi se gândeau la Mesia care trebuia să vină. Puţini au înţeles aplicaţia. Dar toţi au rămas „cu ochii pironiţi…”

Când Mântuitorul le spune „astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură”, feţele li se întunecă. Isus le-a spus deschis: „Eu sunt Mesia”. Lucruri dificil de acceptat, mai ales când este vorba despre vecinul tău. Dar mai era ceva şi mai greu de tolerat: Dacă Isus a spus EU SUNT MESIA, în acelaşi timp El a spus: "voi sunteţi cei săraci, robii de război, orbii şi cei apăsaţi."

Cel fel de a-ţi trata vecinii! Nu meritau ei respectul şi onoarea din partea Lui? (Ei, care erau buni suporteri – făceau galerie – şi se mândreau cu succesele Lui externe!)  Nu L-au tratat ei politicos? Dacă Isus dorea ca vecinii să creadă în El ca Mesia, nu era bine să înceapă vindecându-Şi consătenii şi prietenii? Dacă începe insultându-i, cum mai poate aştepta susţinerea şi acceptarea lor?

In ciuda faptului că Isus a făcut Nazaretul celebru la Ierusalim şi Capernaum, în ciuda cuvintelor pline de har, seminţele respingerii erau puternice: Oare nu este acesta feciorul lui Iosif? Ce spuneau ei, de fapt? „Eşti doar unul dintre ai noştri. Continuă, Isuse, luptă împotriva corupţiei de la Ierusalim, fă ca toată lumea să ştie despre păcătoşenia neamurilor şi a samaritenilor, mustră prostituatele şi vameşii. Dar aici eşti în Nazaret! Nu-Ţi poţi trata vecinii şi prietenii la fel. Tu eşti unul dintre noi. Noi Te-am ajutat să devii ceea ce eşti. Nu ne spune nouă cine eşti. Iţi ştim familia şi părinţii. Eşti doar fiul lui Iosif!”

Ne place să-L ştim pe Isus vecin cu noi. Il vrem pe Isus să ne viziteze, să ne predice, să ne vindece, să ne hrănească, dar să nu vină la noi, cei din casa Lui, să ne spună că avem nevoie de Mântuitor.

Cine erau aceştia? Oamenii cu care Isus crescuse. Copiii cu care Se jucase pe stradă. L-au văzut de copil, părăsind satul de dimineaţă sau seara cu vreun sul sub braţ, ca să Se roage. Oamenii care I-au urmărit viaţa perfectă, care au primit din mâna Lui un pahar cu apă rece, care au mâncat din pacheţelul Lui când şi lor le era foame. Isus aştepta ca măcar familia Lui, care era de faţă, să aibă o reacţie de excepţie. Dar toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie. Şi s-au sculat, L-au scos afară din cetate şi L-au dus până în sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos în prăpastie. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor şi a plecat de acolo. (Luca 4,28-30)

Vi-L puteţi imagina plecând de la biserică, singur, cu capul plecat şi înlăcrimat? Erau prietenii Lui din copilărie. Cu siguranţă că îi iubea într-un mod special. Dar ei L-au respins şi, nu numai atât, au încercat să-L omoare. O altă înjunghiere a inimii pentru Omul durerii... Vecinii şi prietenii Săi şi poate chiar unii membri ai familiei L-au respins.

Oare de ce nu-L acceptau? Era la mijloc ceva mai mult decât orgolii de vecini. In discuţie era statutul lor moral: Isus era curat, iar ei, păcătoşi. Vecinii lui Isus, care-I cereau să-Şi ia o acreditare şi în oraşul natal, ştiau că, dacă Ii acceptau învăţătura, erau obligaţi şi să se schimbe. Pocăinţa pe care le-o cerea Isus intra pe contrasens cu mândria lor naţională, peste care începuseră să bată vânturi puternice. In acelaşi timp, nu voiau să admită că, potrivit profeţiei Vechiului Testament, neamuri şi proscrişi vor fi onoraţi şi acceptaţi în Impărăţie înaintea poporului lor, considerat favorit.

Locuitorii Nazaretului se arătau ofensaţi că Isus nu dădea atenţie vieţii lor religioase spoite, obiceiurilor religioase fără logică sau chiar liderilor religioşi prefăcuţi. Şi, în cele din urmă, cum să fii de acord cu profeţia care face din vecinul tău Marele Mesia, iar tu eşti dat de gol, ca având nevoie de pocăinţă de la El! Aşa că Isus este forţat să fugă de la ai Săi şi să dispară pe drumul prăfuit, cu concluzia tragică: pentru cei mai mulţi dintre ei, respingerea a fost ultima. El ştia că, o dată ce-L refuzi pe Dumnezeu, a continua să-L respingi e aproape inevitabil.

Dar chiar şi în Nazaret erau oameni serioşi şi sinceri. Marcu 6 ne spune că Isus a vindecat câţiva. Intotdeauna sunt câţiva care-L şi acceptă. Consideraţi o insultă faptul că Hristos ne spune nouă, vecinilor Săi, trăind de-un sfert de secol pe aceeaşi stradă, că suntem păcătoşi? Isus a venit să predice Evanghelia săracilor. Câţiva pescari L-au acceptat. Isus a venit să vindece pe cei cu inima zdrobită. Câţiva au stat la picioarele Lui. Isus a venit să predice eliberarea captivilor. Câţiva au fost uşuraţi de demoni. Isus a venit să dea vedere orbilor. Şi a fost un Bartimeu. Insă aceştia au fost foarte puţini.

Dacă Il vezi pe Isus coborând din Nazaret singur, forţat de cei care I-au respins dragostea, nu-L lăsa să plece de la tine. Şi dacă pleacă singur, ajunge-L din urmă şi roagă-L să rămână vecinul şi Mântuitorul tău.

(autor: Marius Munteanu)